Despre „spiritul lui Caragiale”, cu acad. Eugen Simion

Autor: 

● Domnule academician Eugen Simion, cred ca destinul a stiut bine ce vrea de la dumneavoastra cand a decis sa va nasteti la Ploiesti, adica nu departe de locul unde s-a ivit pe lume Ion Luca Caragiale, scriitorul, de la nasterea caruia se implinesc, in 1 februarie 164 de ani. Va rog sa imi spuneti, pentru inceput, cateva lucruri despre locul in care ati crescut si despre amprenta lui Caragiale la Ploiesti.

O mica precizare, m-am nascut langa Ploiesti, ca si Caragiale, poate un pic mai aproape decat dumnealui. El s-a nascut la Haimanale, eu m-am nascut intr-o localitate care se cheama Chiojdeanca. Numele ei este, dupa investigatiile mele, unguresc, si asta se explica prin faptul ca, la sfarsitul secolului al XVII-lea, stramosii mei au venit din Ardeal si s-au instalat aici, din motive economice, nationale, religioase si altele, venind din zona Covasnei. De aceea numele acesta este putin mai ciudat, dar nu este singurul, pentru ca exista in partea asta a Carpatilor, in zona valaha, Starchiojd, care este locul de nastere al Giurastilor, al familiei de istorici. Chiojdu Mic, Chiojdu Mare, Chiojdeanca etc. Copilaria mi-am petrecut-o, intr-adevar, la Ploiesti. Mi-am facut acolo liceul, timp de 8 ani, cat a fost, si sunt imprimat de spiritul ploiestean si de spiritul Caragiale, un scriitor care imi place enorm.

Un scriitor pe care, vreau sa va spun, nu-l identific cu personajele sale. Cand vorbesc de spiritul lui Caragiale, nu-l identific cu spiritul lui Mitica, personajul sau. Caragiale este un om mult mai complex. Cine il citeste, cine ii citeste, de pilda corespondenta, ceea ce eu am facut chiar de curand, cand am publicat aceasta noua editie integrala a operei sale, ei bine, din corespondenta se vede complexitatea intelectuala si morala si psihologica a lui Caragiale. Era un om sentimental, era un om superstitios, era un om educat, avea o cultura muzicala extraordinara. Era in stare sa se duca la Leipzig sa asculte un concert si sa faca drumul inapoi la Berlin. Cand vorbim de Caragiale, inca o data, sa nu-l identificam cu personajele sale.

● Ca sa ramanem inca putin in spatiul acesta al Prahovei... - spuneti ca familia dumneavoastra a venit din Ardeal la Ploiesti. Familia lui Caragiale a venit din spatiul sud-dunarean, din Grecia, la Ploiesti, sau pe langa, incet-incet. Familia lui Nichita Stanescu, colegul dumneavoastra de scoala, a venit de dincolo de Prut la Ploiesti, prin mama sa. Ce fel de loc care aduna spiritele este Ploiestiul?

Este un spatiu permisiv, sa spunem asa. Un spatiu deschis, cosmopolit, intr-o oarecare masura, cel putin asa era in copilaria mea. Acolo erau muncitori de cinci generatii. In localitatea pe care am citat-o mai devreme, Chiojdeanca, erau sondori, a cincea generatie de sondori. Acestia erau lucratori in domeniul petrolului, care insa trei zile pe saptamana lucrau in gradina sau la camp, si restul de trei zile erau muncitori. Ploiestiul era un spatiu foarte deschis. Inainte de Al Doilea Razboi Mondial, erau societati straine, romano-americane, cum se numeau, erau ingineri straini, erau pe urma si ingineri romani care se formasera "afara". Apropo de spatiul nostru, de matricea si de spiritul ploiestean, pe care Nichita Stanescu l-a definit, acela al rasu-plansului.... se cere o paranteza: formula de rasu-plansu am intalnit-o si in corespondeta lui Caragiale....

Deci era o lume cu totul speciala. O lume care traia in stilul unei civilizatii moderne, cu personaje venite de peste tot, cu specialisti buni, cu destine diferite. In fond, ati vorbit aici de Caragiale, care venea de undeva din sud. Nichita Stanescu, nu mai spun. Mama lui se tragea dintr-o familie de generali rusi, albi, si e o intreaga poveste despre cum au ajuns bunicul lui si mama lui aici. Iar dupa tata, Nichita se tragea de undeva de langa Ploiesti, de la Bucov. Familia tatalui era o familie de tarani si de abagii. Cine erau abagiii? Ei se ocupau de fabricarea unui postav gros, alb, din care taranii isi faceau itari, isi facea pantaloni. Bunicul meu purta asemenea itari de aba. Nu stiu daca ii cumpara de la familia lui Nichita Stanescu.

Dar mi-l amintesc pe bunicul meu, care se nascuse in acelasi an cu Eminescu, si care, in 1940, cand a murit, la 90 de ani - eu eram copil si il stiu foarte bine, memoria il pastreaza intact - purta aceasta imbracaminte de aba. Deci... Ploiestiul era o lume deschisa, cu o scoala foarte puternica. Avea atunci un liceu nemaipomenit, care se chema Liceul Sfintii Petru si Pavel, care apoi a devenit Liceul I. L. Caragiale, fireste. Iar daca aveti curiozitatea sa treceti prin acest liceu, care se gaseste pe strada Oilor, veti vedea in hol o lista sapata in piatra: este un liceu care a dat 23 de membri ai Academiei Romane si trei presedinti de Academie. Cred ca detinem recordul, in aceasta tara. Mai exista o localitate in tara, un sat de pe langa Sibiu, care a dat 9 membri ai Academiei Romane. Salistea Sibiului. Este satul lui D. D. Rosca si al catorva istorici.

Republica de la Ploiesti
● Deci iata ca era o lume in care, spuneti, cultura se simtea acasa, o lume in care spiritul evolua foarte interesant. Vorbim de taranii care erau cateva zile tarani, cateva zile muncitori, sondorii. Si, in acelasi timp, o lume care, din cand in cand, se revolta, o lua inaintea timpului. Acea Republica de la Ploiesti, citata si de Caragiale, a facut epoca.

Citata e un fel delicat de a spune. Si-a batut joc delicios. de altfel, este una dintre scrierile lui delectabile. Da, revolutia de la Ploiesti, revolutia lui Candiano Popescu, a fost, cred, prima revolutie urbana din Romania. Datorita lui Caragiale, ea a intrat in imaginarul romanesc. Va spun o chestiune interesanta: Candiano Popescu a participat la detronarea lui Cuza, la 11 februarie, dupa aceea a participat la aceasta miscare, la aceasta revolutie, la Republica de la Ploiesti, care era indreptata impotriva lui Carol I, deci, a doua miscare a lui; dupa aceea a devenit aghiotant regal, nu stiu daca inainte sau dupa razboiul de independenta...

● In ce priveste razboiul de independenta, exista un episod foarte interesant, despre care, daca ar fi stiut la vreme Caragiale, cred ca s-ar fi ocupat. Este cazul stindardului de la Plevna, daca, nu ma insel, care a fost luat de Candiano Popescu de la un alt regiment, a fost imaginata o intreaga poveste, al carei protagonist era unul dintre soldatii din subordinea lui, si a devenit erou in felul acesta: soldatul lui era cel care a castigat stindardul, iar nu cel care il castigase, de drept. 35 de ani mai tarziu, chiar in vremea in care Cragiale isi petrecea ultimele luni de viata la Berlin, era un adevarat scandal in presa romaneasca legat de aceasta mistificare a lui Candiano Popescu. Un personaj controversat, oricum.

Foarte controversat, si foarte straniu. Vroiam sa va dau un detaliu. A lasat niste memorii, care au fost publicate prin anii '40, si care cred ca au fost reluate si acum, dupa 1990. In aceste memorii, el vorbeste de orice, numai de lucrul cel mai important petrecut in viata lui, si anume de Revolutia de la Ploiesti, nu vorbeste, nu aminteste nici un cuvant. E ciudat. I se intampla ceva omului asta, care trece dintr-o tabara in alta, dar nu pomeneste nimic. In schimb, Caragiale, revenim, a lasat schita respectiva, care este delicioasa. Va amintiti ca, atunci cand politia il gaseste pe undeva, intr-un sat spre Mizil, si e intrebat ce face, el spune ca iesise asa, la o plimbare.

● E posibil sa fi scos din memoriile sale aceste detalii poate tocmai datorita textului lui Caragiale. Fusese prea adanc ranit de acest text.

Nu, nu cred. Memoriile au aparut, de altfel, dupa moartea lui, datorita fiicei lui. Oricum, e un personaj care a intrat perfect in tipologia operei lui Caragiale.

● Fiind ca suntem in anul Caragiale, suntem in tara lui Caragiale - nu stiu daca ar trebui sa fie o bucurie sau o tristete asta; sau un rasu'-plansu', faptul ca traim de o suta si ceva de ani cel putin sub semnul lui Caragiale - as vrea sa vorbim despre aceasta editie a operelor fundamentale, pe care ati publicat-o in cinci volume de aceasta data. Sa ne amintim ca in 2000 ati inceput un demers in aceeasi directie care s-a finalizat doar cu patru volume. Ce aduce nou cel de-al cincilea volum?

Acum am redistribuit putin toate scrierile, pentru ca in editia de la inceputul anului 2000, un volum avea aproape 2000 de pagini. Editia actuala are cam 200 de pagini in plus fasa de cea precedenta si este compartimentata mai rational. Aceste 200 de pagini reprezinta interviuri, articole, scrisori care au fost intre timp descoperite. Un grup de cercetare de la Institutul George Calinescu a lucrat foarte serios. E o editie spelndida si, cred, definitiva. Ar fi bine sa mai descoperim ceva, dar nu cred.

● Poate in publicistica, pentru ca, dupa cum stim, Cragiale obisnuia sa semnze cu initiale. De multe ori nu-si semna articolele.

Greu de banuit, pentru ca de o suta si ceva de ani, critica literara s-a ocupat de asta. Sa nu uitam, a aparut intai editia lui Zarifopol, pe uma Serban Cioculescu, un critic de linia intai, s-a ocupat si el de publicistica lui Caragiale, impreuna cu Rosetti si cu Liviu Calin si alti oameni mai tineri de atunci. Au dat o editie foarte buna. Iar grupul acesta de cercetare s-a folosit de ceea ce a lucrat Institutul Calinescu cateva decenii. A urmarit si ecourile in presa. Sunt lucruri senzationale. Ce se scria despre Caragiale, despre viata lui Caragiale, despre aventurile politice ale lui Caragiale. Stiti, doar, ca la un moment dat el a parasit partidul junimistilor, deci pe Maiorescu. A zis ca l-a suparat. A urmat un schimb de replici, de insinuari. A intrat in partidul unui alt ploiestean, Take Ionescu, partidul conservator-democrat, rupt din cel conservator. El pleca-venea de la Berlin, sa participe la campania electorala, si au ramas istorii senzationale cu vorbe de duh pe care le spunea in situatiile in care el a intrat. Lucrurile acestea au fost cercetate. Au si aparut vreo doua volume, prin anii '90. Imi amintesc ca eram atunci presedintele Academiei si le-am publicat noi, cu ecouri in presa. De fapt, e o bibliografie completa, foarte utila si extraordinar de interesanta.

● Fiindca vorbiti de ecouri, de ce nu a venit Caragiale in tara, cand a implinit 60 de ani? Si de ce nu a permis teatrelor sa-i joace piesele? Stiu ca a trimis o telegrama special, in care spunea: "doar acele teatre care au avizul meu scris pot sa-mi joace piesele", ceea ce era foarte putin. Ca dovada, primul festival de teatru Caragiale, tinut la teatrul Comoedia, sub auspiciuile Pricipesei Maria si ale Principelui Ferdinand, nu a beneficiat de nici o piesa de Caragiale, desi era un festival dedicat lui.

Nu stiu exact toate motivele lui. Dar, oricum motivul care a fost invocat timp de mai bine de 50 de ani, de catre critica literara de dinainte de '89, nu mi se pare serios: si anume ca era un protest al lui impotriva societatii burghezo-mosieresti. Nu. Cred ca avea un motiv al lui. Avea si motive sociale, nemultumirea lui, dar si motive complexe. Inca o data spun: cand ii urmaresti corespondenta, vezi ca el avea o imperioasa nevoie de bani, tot timpul. El este intr-o continua cautare de subventii.

● Chiar si dupa ce a mostenit-o pe Momuloaia?

Da. Avea nevoie de bani pentru ca nu se traia usor la Berlin si intretinea si o familie etc. De fapt, ii placea foarte mult sa vina in tara si pastra legaturile vechi. Astepta cu nesat vesti din Romania...

Discursul gurmand, la Caragiale si la altii
● Se implica. Iata, e celebrul articolul pe care l-a scris dupa rascoala din 1907. Era plecat, dar era racordat la evenimentele din tara si a simtit nevoia sa protesteze. Ca unii au criticat felul in care a facut-o, asta este altceva, dar el a reactionat.

Era foarte la curent si era foarte amator sa afle. Cand primea o scrisoare sau astepta pe un prieten, de pilda, era insetat de noutati. De pilda, il astepta pe prietenul sau, Dobrogeanu-Gherea, care era socrul lui Zarifopol. Venirea lui Dobrogeanu in Germania era asteptata de Caragiale ca un mare eveniment. Il astepta sa-i aduca tolba plina de vesti. Era interesat si de lumea politica, si de istoriile, sa zicem secrete, ale lumii romanesti. Era foarte interesat de bucataria romaneasca. Inainte de a pleca din Berlin catre Romania, ii trimitea o lista unui prieten cu ce sa cumpere. Era o lista du bunatati.

Sau in opera lui sunt chefuri teribile si cate un ospat care tine, ca intr-o schita, chiar si trei zile, pana se inchide Parlamentul. Deci discursul gurmand - din opera, corespondenta si viata lui Caragiale - este foarte pitoresc si foarte bogat. Sigur, el era implicat in activitatea romaneasca si ii placea. Pe langa rasul lui, sunt foarte multe suspinuri, o jale, care e autentica, in felul de a fi a lui Caragiale fata de Romania. Dar sa revin la ce spuneam: ii placea bucataria romaneasca. Sunt pagini absolut extraordinare, care alcatuiesc un discurs gurmand foarte puternic, in opera lui, ca si in corespondenta lui. O data m-am amuzat si am scris ceva despre felul cum se mananca si ce se mananca in opera lui Caragiale si ce rol are mancarea.

● Cred ca ar fi frumos sa reconstituim retetele epocii pornind de la toate aceste citari gurmande din opera si din scrisori.

Oricum, putem reconstitui ce se manca. De altfel, sa stiti ca, deschidem o paranteza, aceasta este o preocupare a scriitorului roman, in genere. Kogalniceanu si Negruzzi au alcatuit o carte de bucate, care este miraculoasa.

● E foarte interesant, pentru ca aceasta carte este editata de postelnicul Manolache Draghici, cel putin editia a treia, cea din 1846, are numele lui Manolachi Draghici... Iar 1846 este si anul in care Manolache Draghici, la randul lui, traduce o carte de bucate frantuzeasca si este capul de pod al traducerilor din alte limbi ale cartilor de bucate...

Discursul gurmand se potriveste marilor spirite... Sa vedeti ce se mananca la Creanga! Am publicat nu demult un articol despre Creanga si, din pacate, nu am avut timp sa introduc un capitol despre ce se mananca si cum se mananca in opera lui, dar va asigur ca sunt niste ospete pantagruelice. Si va mai semnalez ceva: s-a pastrat si o carte de bucate de pe vremea lui Brancoveanu, care iarasi este delicioasa.

● Dar de cand va intereseaza tema aceasta? Ca e o chestiune foarte importanta... Iar in critica romaneasca nimeni nu s-a ocupat... Calinescu mai scapa, din cand in cand, condeiul pe tema asta. Dar mie, scriind, despre Caragiale, mi-a venit sa scriu despre aceasta tema si am si scris... cu mare pofta, pot sa spun. Am pornit, de altfel, si de la un model frantuzesc: un mare critic francez contemporan, contemporan sa spunem, cu secolul al XX-lea, Jean Pierre Richard, poate cel mai important critic francez de dupa razboi... Pe care l-ati cunoscut in perioada dumneavoastra de la Sorbona.

Da, si cu care am inceput chiar si un doctorat, dar, l-am abandonat, pentru ca aveam deja doctoratul romanesc. Richard, tematist si creator de scoala, a scris un studiu foarte important despre discursul gurmand in opera catorva autori francezi. Si as ruga un eseist de astazi sa faca o carte despre discursul gurmand in literatura romaneasca. Veti avea surprize, nu numai la Caragiale. Dar ce-i in Sadoveanu! Ce ceremonial al ospatului exista acolo - si pana la Marin Preda si alti scriitori contemporani...!

● Intelectualitatea acelei vremi isi pierdea vremea in cateva restaurante celebre. Iata, unul dintre colegii mei de breasla, daca pot spune asa, jurnalistul Constantin Bacalbasa, scrie o carte superba de bucate, "Dictatura Gastronomica". Chiar si titlul spune ceva despre cat de importanta era mancarea, ce presiune sociala exista dinspre domeniul acesta al gastronomiei si viata intelectuala, era o fresca a lumii care nu doar mananca, ci chiar savureaza mancarea.

Vreau sa va spun ca bucataria face parte din cultura unui popor. Bucataria, adica modul de a manca si ce mananci, toate acestea fac parte din cultura unui popor. Daca Franta este atat de reputata in lume, multi spun ca este datorita bucatariei ei, ceea ce este, in buna masura, si adevarat.

● Noi, cel putin in ceea ce priveste literatura romana, trebuie sa-i multumim unui domnitor, caruia, fiindu-i foame, a avut grija sa-si aduca un bucatar bun, iar din stirpea lui a iesit unul dintre cei mai mari scriitori ai nostri...

Caragiale, da... Un stramos al lui a fost bucatar.
● E foarte interesant ce spuneti legat de cultura si de gastronomie, pentru ca sunt cateva lucruri foarte putin cunoscute. De exemplu, noi obisnuim sa spunem ca sarmaua este un imprumut turcesc, dar, la randul lor, in istoriile lor gastronomice, turcii spun ca este un imprumut bizantin. Noi avem in limba cuvinte pentru sarma care nu sunt de influenta otomana, posibil pre-turcice, si daca turcii recunosc ca sarmaua este de origine bizantina, iar noi am fost in contact cu bizantinii o mie de ani si doar cinci sute de ani in contact cu turcii, am putea presupune ca si noi am preluat de la bizantini aceasta reteta.

Eu cred ca, intr-o dimensiune a istoriei ei, cultura romana se vede mai bine poate in gastronomie decat in cultura scrisa. Influentelor pozitive pe care noi le-am avut in bucatarie... Am luat de peste tot, am primit de peste tot, ne-am creat, cred eu, o bucatarie traditionala, care e buna, e interesanta, are logica ei. Revin la exemplul lui Sadoveanu. Daca va amintiti, din Zodia Cancerului, este o celebra cina, acolo, cand frantuzul intra in tara si i se ofera, de catre o familie de razesi, o masa, care tine mult. Francezul, care era trimisul lui Ludovic al XIV-lea, trece prin aceasta tara necunoscuta, care era Tara Moldovei, sub aceasta impresie. Ceremonialul gastronomic de acolo e nu numai o pagina memorabila, dar este si un reper foarte importnt pentru spiritul romanesc, pentru felul de a fi, pentru lumea romaneasca, o lume necunoscuta inca.

Sadoveanu este uneori mai profund. E un scriitor ignorat astazi, aproape uitat de generatiile tinere, pentru ca n-a mai fost reprodus in manualele scolare. Nu se mai discuta despre el, dar dincolo de aceasta, este opera lui. Lumea romaneasca nu a a fost poate mai bine reprezentata decat in scrierile lui Sadoveanu si in scrierile istorice ale lui Iorga. Si in comediile lui Caragiale... Masa e un loc, e un punct esential in biografia noastra.

Opere fundamentale, proiecte fundamentale
● Sadoveanu este in lista Fundatiei Nationale de Stiinta si Arta, in lista Academiei Romane, pentru aceasta colectie de opere fundamentale? Stiu ca erau la un moment dat niste probleme de drepturi de autor...

El este pe o lista de urgenta, as spune, dar nu am inceput demersul din doua motive. In primul rand, sunt putin intimidat de ce am aflat cu privire la mostenitorii lui Sadoveanu. Dar sunt zvonuri, inca nu le-am incercat. Am avut alte experiente cu mostenitori, si bune, si mai putin bune, dar mai important decat atat, nu am incercat pentru ca, daca e sa pornesti o asemenea editie, trebuie sa ai sprijin financiar. Ori in tara romaneasca, nu exista din partea unei institutii un sprijin pentru asemena editii, iar editorii obisnuiti, aceia care cauta un profit, nu se angajeaza. N-am gasit niciun editor care sa vrea sa publice, de pilda, Hortensia Papadat Bengescu. Avem o editie gata de 4500 de pagini, cu toata opera romanesca a doamnei Hortensia Papadat Bengescu, o scriitoare de mana intai, inclusiv romanul care a fost pierdut, necunoscut pana acum, "Straina", care a fost topit in '47-'48, a fost reconstituit... Cui sa ma adresez eu, ca sa publicam aceasta opera romanesca?

Doi romani in colectia Pleiade
● Totusi, in ultimii 12 ani, de cand ati inceput acest proiect colosal al unor opere fundamentale, tot dupa un model francez - stiu ca aveti o dragoste aparte pentru cultur franceza, in mijlocul careia ati stat -, ati publicat cam 150 de volume...

Nu chiar. La 130 suntem acuma.

● Oricum, este uluitor, tinand cont tocmai de aceste piedici financiare, care sunt inerente timpului pe care il traim... Iar acum suntem si in plina criza suverana, cum se spune.

E adevarat. Am reusit acest lucru in primul rand pentru ca am avut o ambitie - de care ma mir si eu - sa facem aceasta colectie. Am inceput cu Eminescu, in anii 2000. La inceput, am avut niste surse financiare mai sigure, au fost niste oameni de afaceri care ne-au sustinut, spre onoarea lor. Dupa aceea, a venit criza si ne-am trezit ca nimeni nu mai vrea sa investeasca aici. Acum mai sunt totusi judete, primarii, care au o anumita intelegere si pentru scriitorii din urbea lor, mai gasesc un ban. Asa am putut publica, iarasi, un scriitor de mana intai, Constantin Stere.

Am publicat acum un an sau doi, romanul "In preajma revolutiei", in opt volume, unul dintre romanele fundamentale ale lui. Iar anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu ajutorul judetului Alba, vom publica opera de fictiune a lui Blaga. Ne-am inteles cu cei care au drepturile de autor, cu fiica autorului, si vom relua editia lui George Gana, revazuta putin de un grup de cercetatori, si speram sa o oferim publicului romanesc. Stiti de ce am eu aceasta ambitie? Pentru ca romanii merita sa aiba si ei un cadou frumos, o editie de tipul Pleiade, cum au francezii. Francezi au inceput in 1931 si au ajuns, am observat, mai saptamanile trecute, cand am fost la Paris, la 174-lea volum.

Stiti cine este autorul celui de-al 174-lea volum? Este un roman. Este al doilea roman care apare aici, si anume Cioran. Au publicat scrierile frantuzesti ale lui Cioran intr-o editie superba, nu numai grafic, dar si stiintific, facuta de un tanar cercetator, un om care a invatat romaneste, care a devenit un specialist in Cioran si traduce din romaneste in frantuzeste. Cand am avut volumul acesta in mana, am fost absolut fericit. Stiti cand va mai comunic eu ca sunt fericit? Sper ca nu peste mult timp, cand vom facem si noi o surpriza cititorului roman, tot cu Cioran. Nu va spun mai mult. E bine ca lucrurile mari si bune sa nu fie vorbite inainte, sa fie tacute si sa le spui dupa ce le-ai facut. Stiti cate pagini a lasat in romaneste Cioran?

Noi am identificat 3000 de pagini, iar din descrierea pe care a facut-o tanarul francez de care v-am vorbit, adica el consultand manuscrisele care se gasesc la Bibliotheque Russe din Franta, o biblioteca specializata in manuscrise, mai sunt 700 de pagini in romaneste ale lui Cioran, dincolo de cele scrise in franceza. Le-am si pus in forma electronica, deci ele pot fi consultate. Intr-o zi, ar fi de dorit sa avem manuscrisele lui Eliade, care se gasesc undeva in America, macar in copie sa le avem, opera lui, care e imensa, sa fie si aici.

● Spuneati ca Cioran este cel de-al doilea roman care a intrat in editia Pleiade. Cine este primul?

Primul este Ionescu. Si nu a intrat cu toata opera, a intrat cu opera lui dramatica, cu piesele de teatru, iarasi, intr-o editie care are 2000 de pagini si pe care o consult mereu cand am nevoie, si cu folos. Chiar zilele acestea am consultat-o, pentru ca eu am scris si o carte despre tanarul Eugen Ionescu si ma pregatesc sa dau alta editie. Si cu acest prilej vreau sa va spun ca si cu Ionescu este un caz romanesc. Domnul Marin Diaconu, care se ocupa de Cioran, a descoperit in presa peste o mie de pagini romanesti ale lui Cioran, care ar merita sa intre intr-o editie Pleiade, impreuna cu toate documentele pe care le avem si cu altele pe care speram sa le gasim intr-o zi.

De pilda, scriind aceasta carte despre tineretea romaneasca a lui Eugen Ionescu, am descoperit intr-o scrisoare trimisa lui Tudor Vianu ca el a trimis in tara, in 1947, doua volume in romaneste, de la Paris. Un jurnal, care se chema "Jurnalul unui non-combatant" si un volum de studii lirice. Unde sunt aceste carti? Nu am dat de urma lor, pana acum. Pana acum am tot sperat ca arhivele securitatii, care pastreaza vietile, biografiile noastre, sa fi pastrat si aceste scrieri. Nu stiu...

● Dar la destinatar nu au ajuns?

A ajuns doar mentionarea lor intr-o scrisoare. El le-a trimis lui Ion Caraion. Informatiile care sunt, sunt din trei surse. Din pacate, Ion Caraion a murit. Ce s-a intamplat cu arhiva lui, nu stim. Nu mai putem sa verificam. Nu le-a primit, le-a distrus de frica securitatii, nu stim...

Din nou, despre Caragiale si o literatura viguroasa
● Domnule academician Eugen Simion, as prefera mai mult sa tac si sa va ascult vorbind, pentru ca orice informatie de la dumneavoastra este noua, iar daca nu este noua, aduce indicii noi. Iar pentru mine, ca jurnalist, este important sa aflu, sa descopar lucruri noi, lucruri pe car nu le stiam. De aceea sunteti un izvor de la care ar trebui sa adun... As vrea sa ne intoarcem totusi la Caragiale si sa vorbim putin despre felul in care ne raportam astazi la cea ce a scris el acum mai bine de 100 de ani. Pentru ca evenimentele din ultimele luni, de exemplu, ne-au aratat ca, undeva, ceea ce a vazut el in poporul asta inca exista. Si legatura intre Caragiale si romanii de astazi este foarte... ciudat vizibila in tot felul de intamplari. Mie mi s-a parut foarte interesant, de exemplu, felul in care protestatarii din piata Universitatii au ales vecinatatea lui Caragiale si a personajelor lui lui. La un moment dat faceau parte din acea lume, si foarte firesc, ca si cum artistul plastic le lasase anume loc acolo sa intre si sa imprieteneasca cu personajele de bronz. De ce suntem, inca, si astazi personaje din Caragiale?

In primul rand, apropo de faptul ca protestatarii din Piata Universitatii s-au pus sub umbrela lui Caragiale, asta se datoreste hazardului. Acolo a fost instalata o sculptura alegorica, cu personajele lui Caragiale. Dar uneori hazardul le pregateste bine. Destinul uneori aduna lucruri care devin emblematice. Eu aud mereu aceasta propozitie, care pe jumatate e corecta, pe jumatate nu-i corecta: "Ce vrei, traim in lumea lui Caragiale!" In cultura romana, de multe ori a fost un fel de... laitmotiv. In anii '30, de pilda, oamenii de cultura vroiau sa se detaseze de spiritul lui Caragiale - generatia de care am vorbit pana acum, cea a lui Cioran, Eliade, Noica, Eugen Ionescu - el mai putin, pentru ca se trage din Caragiale.

Acesti oameni invatati, cu pregatire, vroiau sa se detaseze, sa fuga de Caragiale. Programul lor estetic si moral era sa scapam de zeflemeaua lui Caragiale. Dupa parerea mea, in primul rand ca nu putem sa ne detasam de Caragiale si nici n-ar fi de dorit, pentru ca ne detasam de un mare scriitor. Trebuie sa facem o disociere intre personajele lui Caragiale, aceasta tipologie comica, creatie a unui mare spirit comic, si spiritul lui Caragiale, care este foarte profund si foarte bogat. Cred ca Pompiliu Constantinescu a observat acest lucru, ca din Caragiale pornesc doua ramuri si exista doua cuvinte care definesc relatia cu Caragiale. Este spiritul caragialesc, care este de natura comica si, daca vreti, calomnios, si spiritul caragialian, care este cu totul altceva.

Asta va spuneam, cand il citesc pe Caragiale in totalitate, incusiv scrierile lui epistoliere, dar si celelalte articole ale lui, vezi ce lume complexa, ce spiritualitate complxa este Caragiale. Deci sa nu facem confuzia intre coana Zoitica, si lumea care se invarteste in fals si care nu face decat sa bage intriga tot timpul, care este lumea, creatia unui spirit comic, si creatia din interiorul spiritului comic, care este foarte puternica si foarte bogata. Eu le zic totdeauna studentilor mei: atentie, e gresit sa spunem ca spiritul romanesc se identifica cu spiritul caragialesc, cu lumea politica intrata intr-o farsa eterna, si uitam ca exista spiritul lui Eminescu, cel profund. Daca spiritul romanesc n-ar fi creatia acestui alt spirit pe care il reprezinta Eminescu, nu ne-am putea explica poezia romaneasca. Tot ce-am dat noi mai bun in planul creatiei este poezia romaneasca si, in ultima vreme, cred ca am mai dat ceva: am dat o literatura moralistica. Poetii si moralistii nostri sunt creatiile noastre cele mai bune. La dramaturgie, Caragiale este marele nostru creator, pana la Sorescu, care este un mare dramaturg, dupa gustul meu chiar mai important decat Caragiale.

● Dar in critica literara?

Ei, aici am fost modest si nu am vrut sa ma bag. Avem si noi mari critici. Trebuie sa-i adaugam pe Calinescu, Lovinescu, Maiorescu, Lovineanu, tota generatia asta, a treia generatie post-maioresciana. Eugen Ionescu este si el un critic, in tineretea lui.

● Spuneati odata ca v-ati dori o mana de critici tineri, care sa scrie in fiecare zi, sau macar ritmic, despre literatura care se face acum.

Exista. Este un motiv de satisfactie pentru mine. Sunt oameni inca tineri care dau semne de a se impune ca mari critici intr-o zi. Ei deja sunt de luat in seama, au idei bune. Le spun mereu - si ii si enervez, ca multi dintre ei mi-au fost studenti, au facut doctorate cu mine, unii chiar colaboreaza cu mine - le spun ca le trebuie mai mult curaj. Pentru ca lumea romaneasca e foarte complicata astazi, sunt grupuri, sunt interese. Si pentru un om tanar e ca si cum ar intra intr-o incapere si de peste tot ar fi lovit de ceva: trebuie sa se fereasca tot timpul.

● Dar exista premisele unei critici puternice, riguroase?

Eu cred ca da.

● Ceea ce inseamna ca exista premisele unei literaturi riguroase...

Da. Da. Da. Deocamdata, de doua decenii, nu facem decat sa ne revizuim, sa incercam sa facem ordine in ce a lasat istoria inaintea noastra. Si, ca un facut, nu se face ordine. Am scris de multe ori despre acest lucru. Nu e decat o incercare de a darama niste scriitori si de a le lua locul. Asa ceva, in cultura, pana la urma, nu se intampla.

● Ati scris despre foarte multi scriitori, despre multi scriitori contemporani. Ati mizat pe multi dintre ei. Au confirmat? Cati dintre ei au confirmat?

Aproape toti pe care eu am mizat. Nu cred ca m-am inselat. Vorbesc de scriitorii din generatia mea si de cei din generatia de dupa noi. Nu cred sa ma fi inselat. Poate doar in modul de a justifica estetic opera sau plusand putin, cum se intampla in critica de intampinare, cand ai sentimentul ca ai dat peste o carte buna, care n-a fost pana atunci adjudecata de critica. Si atunci ai tendita de a plusa putin judecata de valoare. Dar scriitorii pe care eu am mizat, cel putin cei din generatia mea, sunt cei despre care discutam astazi. Nu discutam despre Sorescu, despre Nichita Stanescu, despre Preda, despre Fanus Neagu? Acestia sunt scriitorii pe care noi am mizat. Unde m-am inselat?

● Criticul este si profet, cand scrie despre un autor?

Vrea, nu vrea, este. Desi as fi in stare sa spun ca un critic literar nu trebuie sa fie un profet, pentru ca risca sa devina un profet mincinos. El face profetii. N-are cum sa nu faca, atat timp cat mizeaza pe un debutant si isi asuma consideratiile critice. Dar stiti la ce idee am ajuns? Conteaza foarte mult sa descoperi pe cineva. De pilda, in critica romaneasca sunt doi mari critici care au avut norocul sa descopere scriitori: unul este Maiorescu al doilea este Lovinescu. Cazul lui Lovinescu, el avea un program, tinea usa casei deschise pentru ca astepta un nou Eminescu, nu a aparut Eminescu, dar au aparut alti mari scriitori. Dar este un critic si mai puternic decat ei, care este George Calinescu, care nu stiu daca a descoperit pe cineva, sa fi tras el lozul cel mare. Dar a facut altceva, care este fundamental: a redescoperit literatura romana si i-a stabilit ierarhia. Vrem nu vrem, ne place nu ne place, el a stabilit ierarhia de valori. El a reconstituit. Cum a facut Iorga in istorie, a facut el in literatura romana. A configurat o literatura. Asta trebuie sa faca un critic.

● Confesiunea intra in discursul criticului?

Stiti, am constatat un lucru foarte curios. Eu toata viata am fost un om mai retinut, mai inchis putin in mine, iar cand eram tanar, regretatul Edgar Papu a spus o data despre mine ca sunt un om secretos. Ei bine, ce constata unii cititori de-ai mei, si chiar si eu, pe masura ce inaintez in varsta, e ca discursul meu a devenit din ce in ce mai subiectiv si mai confesiv. Asa ca, atunci cand am raspuns la intrebarile dumneavoastra, am pus si ceva din mine si despre mine.

REPORTAJE

Cofeturile, delicatesele și meniurile Casei Capșa
„Cofetăria Capșa” a fost fondată în 1852 în casa vornicului Slătineanu de către urmașii unui
Centenarul femeilor din arta românească: peste 850 de artiste femei
Este un proiect compus, constând în expoziţie-cercetare, dezbatere, masă rotundă şi publicaţie, produs de
Expoziţie
Expoziţia 'Familia regală a României pe frontul Marelui Război (1916 - 1918)' se va deschide miercuri, de la ora
Povestea nebună a PRINŢULUI PILOT care a transmis americanilor cel mai important mesaj al REGELUI MIHAI
Pilot talentat, bărbat şarmant şi cu un comportament de adevărat nobil, a fost singurul român care a participat
Meniul unei nunți regale ca-n povești. De la caviar de Vâlcov la sărmăluțe românești
Meniul acestei nunti impleteste povestea regala cu cea rurala, trainica, romaneasca. Trei zile a nuntit Sinaia cand s-a
Gheorghe Caranda, primul erou aviator român
Gheorghe Caranda zburase alaturi de printul George Valentin Bibescu, alaturi de Aurel Vlaicu si de alti cativa pionieri
Surogatele de cafea, la țăranul român. Coajă de pâine, cartofi, rădăcină de topinambur, de cicoare sau de andivă (câteva rețete)
Surogatele de cafea au fost când modă, când necesitate, într-o societate marcată de lipsuri
Ziua Universală a Iei – tradiţia românească de o frumuseţe unică
Sâmbătă, 24 iunie, în România şi în comunităţile româneşti din întreaga lume a fost
Două escroace internaționale, prinse la Piatra Neamț
Se aciuiasera, de cateva luni, in Tinutul Neamtului, pacalind ba cate un staret de manastire, ba un flacau de insurat.
Primele alegeri locale din România Mare. Unde era „izvorul fraudelor electorale”?
Primele alegeri de dupa Marele Razboi de Reintregire a Neamului, cele din 1922, s-au facut fara a avea o unitate, in
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Gala premiilor Festivalului „Maria Tănase”, ediția a XXIV-a
Toamna se numără... premiile Festivalului „Maria Tănase”. De aproape un sfert de secol! Aplauzele au
Uniunea Europeană, invitat de onoare al Târgului GAUDEAMUS 2017
În complexul ROMEXPO din Capitală îşi deschide portîle, miercurea viitoare, Târgul
Proiecte Radio România la Târgul Internațional Gaudeamus
Invitaţi de nota 10: Olimpicii României – un proiect care îşi propune să aducă în prim-plan
Radio Antena Satelor vă invită la o întâlnire cu cartea
Miercuri, 15 noiembrie, colega noastră Anamaria Ionescu își lansează cel mai recent roman. Este vorba despre
Strănepotul lui Nicolae Iorga este fondatorul stilului karate fudokan
Fondatorul stilului karate fudokan, Ilija Jorga Soke, care este strănepot al marelui istoric Nicolae Iorga, consideră
Tinerii designeri români promovează tradițiile din Delta Dunării
Obiecte realizate de meşteri populari din judeţul Tulcea şi tineri designeri români sunt promovate, prin
Orchestra Națională Radio, concert dedicat dialogului cultural România – Polonia
Vineri, 10 noiembrie, de la ora 19.00, Orchestra Națională Radio propune un concert – eveniment dedicat
Festivalul SoNoRo revine la cea de-a XII ediţie în Timişoara
Alături de Braşov, Cluj şi Bucureşti, Timişoara va face parte şi în 2017 din circuitul muzicii de cameră propus
Producția de teatru radiofonic a Radio România
Exploziv de Elise Wilk în regia lui Mihnea Chelaru a primit Premiul Asia-Pacific Broadcasting Union 2017, la
Și oamenii mari sunt oameni: Umor păgubitor
Păstorel Teodoreanu (pe numele său real - Alexandru Osvald Teodoreanu) s-a născut la Dorohoi pe 30 iulie 1894. De-a
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Fraţii Petreuş au purtat în suflet satul natal, Glod, indiferent de locul în care au poposit
Născuţi pe meleaguri maramureşene, fraţii Ştefan şi Ion Petreuş au îndrăgit muzica din anii nevârstniciei.
Au trecut 7 ani de la dispariţia Valeriei Peter Predescu
Valeria Peter Predescu s-a născut în octombrie 1947, la Telciu, judeţul Bistriţa-Năsăud. A debutat în 1971,
Sofia Vicoveanca a primit în dar un timbru vocal inconfundabil după ce a devenit mamă
Sofia Vicoveanca s-a născut la 23 septembrie 1941 în comuna Toporăuți, în inima Bucovinei. A avut o
Maria Ciobanu încânta musafirii părinţilor în copilărie
S-a născut pe plaiuri vâlcene şi este îndrăgită de românii din toate colţurile lumii. Maria Ciobanu
Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş, “duel” pentru premiul I în perioada studenţiei
În perioada studenţiei, între Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş exista o mare concurenţă chiar dacă
Lioara, însurăţirea fetelor de pe Valea Crişului Negru
Cine n-a auzit şi n-a îndrăgit minunatul cântec “Lioară, Lioară” interpretat de Florica Bradu?
Elena Roizen, vocea care ne-a adus Dobrogea aproape
Elena Roizen s-a născut la 1 februarie 1945 la Ovidiu, judeţul Constanţa şi a debutat în 1965 la Radiodifuziunea
Daciana Ungureanu aşază simbolistica tradiţională pe vase din lut
Poposesc, deseori, la Novaci – Pociovaliştea – într-un univers tainic, într-o lume conturată cu
Biserica din Dretea, o bijuterie a meşterilor ţărani de odinioară, în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului
Din vechime, meşterii lemnari au creat cu un rafinament aparte biserici din lemn. În jurul bisericilor s-au
Daniela Condurache a visat de mică să devină artistă
Interpreta Daniela Condurache s-a născut la 23 mai 1962 în localitatea Stănceşti, judeţul Botoşani. A avut o
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Tinerii talentaţi sunt aşteptaţi la Festivalul
O nouă ediţie a Festivalului de interpretare a cântecului românesc „Pană de Păun”, se va
Irlanda a decis: Fără animale sălbatice la Circ!
Irlanda va interzice folosirea animalelor sălbatice în spectacole de circ începând cu data de 1
Scandal (ca) la ușa... bisericii, între un preot caterisit și reprezentanții Mitropoliei Moldovei și Bucovinei
Un puternic scandal a avut loc, duminică dimineaţă, în Biserica „Schimbarea la Faţă a Domnului” din
25 de secole de istorie, într-un sertar dintr-un castel englezesc
O vastă colecţie numismatică, alcătuită din monede provenind din zone îndepărtate de pe glob, inclusiv din Siria
Festivalul
În perioada 7-9 noiembrie vor urca pe scena Teatrului "Elvira Godeanu" din Târgu-Jiu nume mari ale
Spectacol - poveste cu 2 Vibes Symphony, Orchestra de Cameră Radio şi Corul Academic Radio
Orchestra de Cameră Radio şi Corul Academic Radio vor concerta cu casa închisă, în premieră alături de
Concerte de romanță în zonele istorice ale țării, destinate celebrării Centenarului Marii Uniri de la 1918
Centrul Cultural pentru UNESCO „Cetatea Romanței” Târgoviște a inițiat PROGRAMUL NAȚIONAL DE CONCERTE
Crescătorii de ovine vă invită la tocăniţă şi pastramă în Piaţa Obor, în acest weekend
Campania națională de informare și promovare „Alege oaia!”, continuă în acest weekend în
Muzeul Satului din Capitală găzduiește Târgul de Sfântul Dumitru
În ambientul specific al toamnei, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” organizează, în
Un vasluian, decis să aducă în țară puieți din „mărul Raiului”. Strămoșul merilor crește în Altai
Ai auzit probabil de multe ori expresia „Raiul pe Pământ”. Iar dacă o asociezi cu cel mai cunoscut
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Biserica de nuiele din Izvoare, unică în arhitectura sacrală din România
Într-un sat uitat de lume din județul Constanța dăinuie peste veacuri un altar creştin, o adevărată cetate a
Clujul neştiut - Fantoma de la Biblioteca Centrală Universitară
De la Clujul neştiut la Clujul bântuit nu e decât un pas. Există chiar imobile cu câte două fantome
Și oamenii mari sunt oameni: Păcatele copilăriei
Impus în funcția de prim-ministru de către Uniunea Sovietică în martie 1945, Petru Groza a condus Guvernul
Grădina Zmeilor și poveștile sale, tăinuite de stânci
Avem și noi "Meteorele" noastre, nu la fel de populare precum spectaculoasele stânci ale Greciei, însă la
Radio România a împlinit 89 de ani!
La 1 noiembrie 1928, la ora 17:00, se difuza în eter prima emisiune a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din
Elena Caragiani-Stoenescu. Corespondent de război și pilot de avion pe front
Au trecut o sută de ani și încă unul de când Elena Caragiani-Stoenescu înscria în ceasloavele
Ce secrete ascund capetele alungite ale oamenilor care au trăit cândva pe teritoriul României?
Teritoriul actual al României a fost unul dintre locurile preferate de triburile nomade, în special de
Această descoperire adânceşte misterul tăblițelor de la Tărtăria
Tăbliţele de la Tărtăria reprezintă o descoperire extrem de valoroasă, căreia, dacă i s-ar acorda importanţa cuvenită,
Și oamenii mari sunt oameni: Românii și automobilul
Se știe: românul are o relație specială cu mașina sa. Uitându-ne la valorile de trafic din marile orașe,
Și oamenii mari sunt oameni: Școala vieții
Vă amintiți de momentul celor de la Sector 7? Acela cu școala vieții pe care-o urmează toți băieții? Ei bine ideea nu
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10

ULTIMELE ŞTIRI

Argeș: o mașină a Poliției a fost implicată într-un accident rutier

Un accident de circulație în care a fost implicată și o mașină a Poliției ...

Românii își cumpără mașini prietenoase cu mediul

Numărul autovehiculelor ecologice (hibride şi electrice 100%) noi vândute ...

UE va promova anul viitor consumul de carne de oaie și capră

Uniunea Europeană va aloca pentru prima dată, în 2018, fonduri pentru ...

Dosarul „Telemeaua de Sibiu - Indicaţie Geografică Protejată” ajunge la MADR

Ministrul Agriculturii, Petre Daea, a anunţat ieri că va sprijini produsul ...

ISU Argeș e la Câmpulung cu caravana „Fii pregătit!”

Caravana „Fii pregătit!” se află astăzi, 19 noiembrie, în ...

Încă un milion de lei pus la bătaie de ANAF

O nouă extragere la Loteria bonurilor fiscale va avea loc astăzi. Fondul total ...

Antreprenorești – Adoptă un Sat, a treia vizită în comunele României

Mâine, 20 noiembrie, echipa Antreprenorești-Adoptă un Sat pornește ...

Caravana “Alege oaia!” ajunge, în acest week-end, la Sibiu

Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, se va afla ...

Date uimitoare despre cânepă: Semințele acesteia pot pune capăt foametei mondiale

Cânepa are peste 25.000 de utilizări: de la alimente, vopsele şi ...

Sălăjenii dau dovadă de spirit civic și returnează banii uitați la bancomat

O sumă de bani deloc de neglijat, uitată lângă un bancomat, dar şi două ...

Someşul Mare mai "bogat" în peşti

După ce ani de zile apele curgătoare din judeţul Bistriţa - Năsăud au fost de-a ...

Vacanțe cu reduceri de până la 50%

Începând de astăzi, în cadrul Târgului de Turism al ...

O nouă ediţie a Festivalului de interpretare a cântecului românesc

O nouă ediţie a Festivalului de interpretare a cântecului românesc ...

Sprijin de peste 100 milioane de euro pentru zootehnie

Guvernul a aprobat astăzi plăți pentru ajutoare în agricultură în ...

Fii primul la curent cu noutățile!

Radio România Antena Satelor îți oferă informația proaspătă, ...

REŢETE DE SUFLET

Cartofi cu usturoi la cuptor
Dumnezeu a dat libertate oamenilor sa manance orice. In cele din urma, credinciosii au ajuns sa tina post. Să ne
Zamă de găină, pentru Lăsatul Secului
Sinodul din Constantinopol, ținut în anul 1166, în vremea patriarhului Luca Chrysoverghi a uniformizat
Supă-cremă de legume, pentru prima zi de Post
Postul de bucate, fara post de pacate, nu poate avea o semnificatie spirituala. Postul crestin isi atinge tinta doar
Castraveți murați, ca la Slănic Prahova
Ardelean prin nascare, prahovean prin adoptie, inginerul Adrian Sarmasi, de la Salina Slanic Prahova, ne spune ca
Turtă de praz, rețetă oltenească de intrat în Rai
Se zice că o dată se duse un oltean la Poarta Raiului și era obiceiul pe atunci că cine venea în Rai să aducă și
Pastramă de porc cu varză, pentru ziua Sfinților Arhangheli
O poveste populară spune că demult tare, oamenii aflaseră când avea să le vină sorocul, să moară, așa că nimeni
Supă de apă fiartă - rețeta lui Constantin Bacalbașa
La începutul secolului XX și în special în perioada interbelică, bucătăria românească era
Ruladă de ghebe cu cașcaval de Penteleu
N-am ostenit să ne minunăm de cât de inventiv este românul (românul simplu, omul pentru care gătitul
Păstrăv în blană de sare, ca-n Mușcel
La numai o azvârlitură de băț de Câmpulung Mușcel cum iei drumul spre Bughea și Albești, intri pe valea cea
Sarmale cu fasole boabe, ca pe valea Brătcuței
Ei, dragii mei, am descoperit într-o vară, într-un sat de sub Ceahlău, rețeta de sarmale învelite
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Nunțile miezului de vară și-o rețetă neobișnuită, de purcel împănat cu boabe de strugure
Exista un moment cu totul special in vara cand nuntile intra intr-o rotire fara sfarsit. Fara sfarsit am spus? Nu, nu
Rețeta de suflet. Firul de indrușaim
Plimbare leneşă pe străzile pieptişe ale Chorei. Peste capetele de ţiglă roşie ale caselor îndesate unele
Rețeta de suflet. Un gând de Înălțare
Pe-acasa pe la noi, in Moldova bunicilor, ziua de Ispas trecea cu oua rosii, cu ceapa si usturoi verde, cu o pulpa de
Rețeta de suflet. Plăcinte coapte în „ler”
În ler – cuptorul tradiţional al moţilor – se fac «şi pânea, şi prăjiturile, şi
Rețeta de suflet. De la „crudivorism” la „raw vegan”
Cine îşi imaginează că dieta vegană fără foc (raw vegan) este o invenţie – şi o cucerire - a timpului pe
Rețeta de suflet. Poveste de la conac
S-a intamplat sa gasesc intr-o zi, in galantarele unui supermarket, potarnichi. Pasaruici mari abia cat pumnul unui
Rețeta de suflet. Marea bucătărie uitată a Ardealului
Gastronomia Ardealului a fost, în istorie, unul dintre marile câştiguri ale artei culinare. Ceea ce avem de
In Evul Mediu, primele reţetare care apar sunt in strănsă relaţie cu cărţile de medicină. In "Antidotarium Mesuae"
Rasfoiesc, cu placerea de a descoperi gustul altei epoci, paginile unei carti de Constantin Bacalbasa. Tiparita inainte
Rețeta de suflet. O ciorbă și legenda ei
Creatorii de rețete (tradiționale!), ca și creatorii de folclor, nu sunt numai apanajul unui timp care a trecut. Un
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10

TRADIŢII

”Face umbră pământului degeaba„
Zicem, câteodată, fiind excesiv de critici la adresa cuiva ce ni se pare că pierde mult timp nefăcând nimic
”Leneșul mai mult aleargă”
Cum o fi asta?! După ce că leneșul este leneș, cum să alerge așa de mult încât să i se ducă buhul de
”Hoțul cu un păcat, păgubașul cu mai multe”
Mda! Am citit odată că un asemenea proverb trebuie să-l fi inventat un mare hoț ce s-a pomenit vorbind pentru a se
”Năravul din fire, n-are lecuire”
Da, un viciu persistent în viața noastră ar putea însemna o nărăvire la obiceiuri nu tocmai ortodoxe sau
Nu râvni la bunul altuia
Practic, proverbul acesta, derivă din cea de-a zecea poruncă sfântă și care te îndeamnă... ” Sa nu
”Mi-am răcit gura de pomană”
Sau, ți-ai răcit gura degeaba, sau și-a răcit gura de pomană, iată vorbe rostite de cei ce vor constata de-alungul
”Când ne-o fi mai rău să ne fie ca acum”
Nu cunosc vreo vorbă care să mă intrige mai mult ca aceasta! Păi, cum să pot să o accept, așa cum vine ea din
”Când omul cade, îi piere și umbra”
Rostesc vorba aceasta și îmi vine brusc să mă uit în spate, sau în lateral; de mult nu mai știu dacă
”Rău cu rău dar mai rău fără rău”
Păi, da, este un lucru dovedit că trăind lângă un om rău, mult timp, când acesta dispare, toate
”Vecinul de lângă casă niciodată nu te lasă”
Iată un proverb care te face să zâmbești, de cum îl rostești, mai ales dacă ești de pe la țară! Cei care
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Motivele pentru care colindele ne rămân în minte
Unul dintre cele mai bune lucruri care au legătură cu sezonul sărbătorilor de iarnă este reprezentat de muzica
Biciul Sfântului Ilie - tradiții și credințe din mijlocul verii
Despre Sfantul Ilie (pomenit de Biserica Ortodoxa la data de 20 iulie) se spune ca este singurul care s-a urcat la cer
Sfinții Apostoli Petru și Pavel, o sărbătoare a agriculturii
Pe data de 29 iunie, în fiecare an, se sărbătoresc Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Cei doi apostoli sunt
Obicei unic în România de RUSALII: Ce este udatul nevestelor?
Rusaliile sunt prăznuite în fiecare an la 50 de zile de la sărbătoarea Sfintelor Paşti. Rusaliile vor fi
Rusaliile, un spectacol aparte al obiceiurilor românești
La 50 de zile după Paști se sărbătoreste minunea Pogorării Duhului Sfânt peste Apostolii Domnului, cărora le-a
Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa Elena
Pe data de 21 mai, în Biserica Ortodoxă, se face pomenirea Sfântului Constantin și a mamei sale Elena.
Sfântul Gheorghe, patronul naturii înverzite
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai importanți sfinți în calendarul creștin-ortodox. El
Săptămâna Patimilor
Acestea sunt ultimele zile din Postul Paștelui, iar creștinii retrăiesc tensiunea clipelor de la sfârșitul vieții
Lăzărelul, sâmbăta învierii lui Lazăr
Săptămâna dinaintea Floriilor este numită „a Floriilor”, ziua cand florile, plantele de orice fel
Floriile, sărbătoarea Renașterii
De Florii, una dintre marile sărbători ale lumii creștine, elementele creștine și precreștine se îmbină în
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Olăritul – meșteșugul tradițional ce se zbate între viață și moarte
Olăritul este un meșteșug tradițional românesc moștenit încă din neolitic, prin care pământul, apa și
Ceramica de Horezu, marcă identitară a românilor
Un meşteşug tradiţional unic, practicat atât de bărbaţi, cât şi de femeile din partea de nord a judeţului
Moara de apă din Topleţ macină porumb la Muzeul ASTRA
În luna iunie a anului trecut, două mori din patrimoniul Muzeului ASTRA, una de apă şi alta pe tracţiune
Micii mari meşteşugari din nou la Sibiu!
În perioada 29 iulie - 2 august 2015, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului găzduieşte cea de aXX-a
Semne în lemn de Maramureș
Cadre pentru ușă, poartă, fereastră. Mii de troițe din lemn. Mult lemn. Pentru o viață și pentru mai multe vieți.
„Stuful românesc e beton”... pentru constructorii de case din Europa
Delta Dunării este cea mai mare rezervație naturală din Europa. In anul 1991 a dobândit recunoașterea
Mobilă pentru totdeauna
Meșterii satului de odinioară creau obiectele necesare gospodăriilor sătești. Fiecare obiect poartă denumiri arhaice de
Civilizaţia rurală a lemnului
Lazile de zestre, dulapurile, blidarele, culmile de pat etc., aceste obiecte pline de farmec si mister, realizate de
Ţesutul, artă şi meşteşug
Fragmente de tesaturi au fost descoperite datand inca din epoca bronzului pe teritoriul tarii noastre, mai precis
Să învârtim iar roata olarului
Olaritul reprezinta o indeletnicire pe care noi romanii o mostenim din adancul timpurilor, de la indepartatii nostri
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Trecut şi prezent: covoarele anatoliene din Transilvania
ICR New York, în colaborare cu George Washington University Museum - The Textile Museum şi Hajji Baba Society,
Noul Pavilion Muzeal Multicultural de la Muzeul Astra din Sibiu
La sfârșitul lunii noiembrie s-a finalizat componenta proiectului Patrimoniu Deschis care prevede construcția
Povestea lăzilor săseşti din Transilvania ajunge în capitala ţării
Fiind gândită de la început ca o expoziţie itinerantăPovestea lăzilor săseşti din Transilvania
”Lada cu zestre. Nunta în tradiţia şi cultura din Nordul Rusiei”
Expoziţia ”Lada cu zestre. Nunta în tradiţia şi cultura din Nordul Rusiei” se va deschide joi,
Sărbătoarea Zaibărului şi a Prazului”, în municipiul Băileşti
Primăria Municipiului Băileşti, Consiliul Local Băileşti şi Casa de Cultură „Amza Pellea” organizează, pe
Global Mindscape, în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucureşti, Complexul Naţional Muzeal ASTRA Sibiu şi
Cea de-a şasea ediţie a Divan  Film Festival a ajuns la final
Duminică, 30 august, s-a încheiat cea de-a șasea ediție a DivanuluiDegustătorilor de Film și Artă Culinară,
Festivalul ,,Tarafuri şi Fanfare
Primăria Municipiului Craiova şi Asociaţia Mişcarea de Rezistenţă organizează astăzi, cea de-a X-a ediţie a
Târgul Comunităţilor Rurale, editia a III-a
O zonă pe care multă lume încă nu o cunoaşte, va fi ,,expusă” în acest sfârşit de
Festivalul Tarafuri şi Fanfare, ediţia a X-a
Complexul Naţional Muzeal ASTRA Sibiu, Asociaţia Mişcarea de Rezistenţă şi Asociaţia Culturală GRIGORE LEŞE
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10

CALENDARUL TRADIŢIILOR POPULARE

Decembrie
Sfaturi generale: Anul se sfârşeşte şi gazda trebuie să se îngrijească de toate, să vadă dacă nu s‑a adunt
Noiembrie
Sfaturi generale: Puneţi sălcii; gunoiţi pomii; acoperiţi pomii mai gingaşi, îngropaţi via; curăţiţi pomii de
Octombrie
Sfaturi generale: Săpaţi gropi prin livezile umede; puneţi gunoi pe câmpurile cu trifoi, curăţiţi pomii de
Septembrie
Sfaturi generale: Araţi câmpurile de grâu şi semănaţi-le până pe la 13. Sămănaţi încă varza
August
Sfaturi generale: Araţi pentru sămănăturile de iarnă şi zdrobiţi glodurile de pe camp. Puneţi gunoi pe
Iulie
Sfaturi generale: Semănaţi pentru a doua oară spanac şi varză, udaţi straturile cu apă de vale, dacă este secetă.
Iunie
Sfaturi generale:  Când e zăduf, scuteşte vitele, adăpostindu-le la umbră. Oculează pădureţii mai bine
Mai
Sfaturi generale: În mai semănaţi in, ca din două semănături să vă iasă cel puţin una: cânepa se seamănă
Aprilie
Solomon a făcut ca luna lui april e jumătate cald şi numai jumătate frig, ca să poată oamenii samana pământul, să
Martie
Mart e cea mai nesănătoasă lună; mart se numără din ziua de Sf. Toader şi ţine mai tot postul. În ziua ceea
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Iarna
Tradiţii:   Iarna se numeşte tot răstimpul cât ţine omăt. Ea se începe la Sf. Nicolae şi durează până la
Toamna
Tradiţii:   Toamna se începe de la Sf. Maria Mică şi durează până la Sf. Nicolae, 6 decembrie. Când tună
Vara
Tradiţii:   Vara începe cu Sf. Onofrei şi durează până la Sf. Maria Mică, 8 septembrie. Miezul
Primăvara
Tradiţii:   Primăvara se începe, după unii, cu prima lune din martie, după alţii când se sfârşesc zilele
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
Cum măsurau sătenii timpul
Măsurarea timpului pentru țăranul de odinioară nu se facea exact și precis ca astăzi. ”Timpul Țăranului este mai puțin
Momentele zilei
Înainte de răsăritul soarelui Ȋn popor se spune că trebuie să te scoli înaintea soarelui, căci e păcat să răsară
«
»
  • 1
  • 2