-

Creşterea dropiilor – o oportunitate în peisajul actual românesc

Cea mai mare pasăre din avifauna României şi probabil cea mai mare pasăre zburătoare din lume, dropia a fost vreme de secole un simbol al câmpiilor românești, fiind înscrisă chiar pe stema multor familii boiereşti de altădată.

Numită şi struţul balcanic, dropia este pasărea cea mai grea care se poate înălța în zbor. Masculii ating în mod obişnuit 8-18 kg, în timp ce femelele sunt mult mai mici, cântărind între 3,5 și 5 kg. Dropia se hrănește cu vegetație, fasole verde și mazăre, dar și cu insecte sau mici vertebrate. Este o pasăre tăcută, dar în perioada de cuibărire scoate un țipăt ca un lătrat.

Coloritul acestei păsări este şi el impresionant. Deasupra, pe spate, penele sunt arămii sau maronii, iar văzut de dedesubt, corpul apare îmbrăcat într-o haină perfect albă. Acest lucru se observa cel mai bine în zbor. Gâtul şi capul sunt gri, iar lateralele pieptului de culoarea alunei. În perioada împerecherii mai ales, masculii etalează nişte mustaţi impresionante care pleacă imediat de sub cioc. Măsurând circa 10 cm, acestea sunt tot pene şi au rol în ritualurile de dinaintea împerecherii.

Astăzi, pe teritoriul României se estimează că mai trăiesc doar cateva familii de dropie. Cu toate acestea, există speranțe că această specie poate fi readusă în peisajul miriștilor din Bărăgan.

Istoria dropiei pe teritoriul României a cunoscut apogeul în jurul anului 1900, când, pe meleagurile autohtone existau cel puţin 5.000 de dropii. Păsările erau răspândite în Câmpia Română, în partea de nord a Moldovei, Câmpia de Vest şi Podişul Transilvaniei. În perioada interbelică însă, biologii şi vânătorii au observat primele semne ale declinului. În paginile revistelor de vânătoare se vorbea despre dropii ca despre „un vânat ce se pierde“ din cauza „progresului civilizaţiei“.

Din păcate însă, previziunile sumbre au devenit realitate. În mod oficial, în anul 2008 în România nu mai exista nici un exemplar de dropie. Totuși, în zona localității Beba Veche, localnicii au sesizat câteva exemplare, probabil cinci sau șase familii care iernează în zonă.

Specialiştii spun însă că, cu răbdare şi perseverenţă, fermierii care doresc să intre pe acest filon, al creşterii dropiilor, pot contribui la readucerea acestei păsari în fauna ţării noastre. Mai mult decât atât, o astfel de afacere, fără concurenţă în prezent în România, ar aduce un profit uimitor investitorilor.

În mod concret, cei care doresc să contribuie la realizarea acestui obiectiv, dar și să dezvolte o afacere, pot înființa crescătorii de dropii. Pentru această iniţiativa, statul acordă diverse ajutoare și subvenții, destul de consistente, având în vedere că este vorba de o activitate ce se înscrie în sfera celor de restaurare ecologică și repopulare cu specii pe cale de dispariție.

Primul pas constă în procurarea ouălor sau a puilor. Acestea se pot obține din Federația Rusă, unde există crescătorii. Apoi, puii se țin în voliere din plasă de sfoară groasă, cu dimensiuni de cca. 15 x 4 metri. Condiţiile de creştere, furajare şi reproducţie ale dropiei sunt asemănătoare cu cele pentru struţi.

Ca dotări minime, ferma ar trebui să aibă o volieră de carantină, pentru supravegherea puilor importanţi, cu o suprafață de 100 mp – 500 mp și voliere normale, cu suprafețe de 500 mp – 5.000 mp.

În afară de voliere, mai este necesar un adăpost pentru furaje. Cel mai bun amplasament pentru fermă este o zonă de câmpie, cu o vegetație tip miriște.

Dimensiunile păsării, cantitatea mare de carne recoltată de la un singur exemplar, precum şi calitatea cărnii acestora reprezintă atu-uri ce facilitează valorificarea lor.

Citește mai mult despre stil de viațăsfatul medicului și idei practice.

Foto: Wikipedia