-

O întâlnire cu călugării români de pe insula Corfu

Scris de

Am încercat, în Corfu, şi latura turismului religios, plecând de la informaţia că pe insulă trăiesc mai mulţi călugări români. Primul drum l-am făcut la Paleokastriţa, pe coasta de nord-vest a insulei, la 25 km de Kerkira, şi unde se află o veche mânăstire de călugări.

Drumul până acolo e sinuos, dar oferă nenumărate locuri de belvedere. Dacă localitatea e o staţiune balneară reputată şi prin urmare masiv frecventată de turiştii care vin să admire relieful dantelat al ţărmului şi limpezimea mării, mânăstirea nu e cu nimic mai prejos de splendoarea oricărui obiectiv turistic al zonei, având o poziţie geografică, pe un promontoriu peninsular deasupra Mării Ionice, demnă de invidiat. 
Construită în secolul al XIII-lea, mânăstirea e o aglomerare de clădiri albe deasupra cărora odihnesc roşii cupole terminate în cruce. O arhitectură complexă, cu scări şi pasaje acoperite, ce se revarsă în mici carouri pavate şi ornate cu flori. În interior, se află un mic muzeu bizantin cu icoane şi obiecte artizanale. Sfinţi, călugări, pelerini, turişti, se amestecă în spaţiul acesta modest dar primitor al mânăstirii unde pisicile se plimbă în voie printre picioarele celor care nu le calcă niciodată pe coadă. Uşile mânăstirii se închid, la miezul zilei, pentru două ore, răstimp în care călugării iau masa şi se odihnesc. Dimineaţa, până la prînz, şi-apoi după-amiaza, de la ora trei, din aprilie până în octombrie, turiştii au acces în lăcaş, femeile primind, la intrare, fuste lungi, pentru a respecta ţinuta obligatorie. Aici, l-am întâlnit pe părintele Ilias, născut undeva, prin zona Romanului şi care cu greu s-a lasat fotografiat. Mic de statura, hirsut şi vioi ca un prâsnel, Ilias ajunsese la Paleokastriţa, cu ani în urmă, prin bunăvoinţa părintelui stareţ, cunoscător al mânăstirilor româneşti din Neamţ şi Suceava, dar şi apropiat al Preafericitului Daniel. Din aproape în aproape, din vorbă în vorbă, am aflat că merge des la mânăstirile din Muntele Athos şi că, pentru el, întoarcerea în ţară nu se va produce decât cu chemare divină.
Prin Ilias, am putut cunoaşte şi alţi călugări sau preoţi români care-l slujesc pe Dumnezeu în Corfu. Nu departe de Mânăstirea Paleokastriţa se află o altă zidire mânăstirească, la intrarea în Lakones, chiar într-o latură a şoselei principale, uşor de reperat după steagul alb cu vultur bicefal al Patriarhiei Greciei, arborat la poartă. Aici, am fost primiţi de călugărul stareţ, singurul slujitor al mânăsirii, de altfel, sibian de origine, cu fructe proaspete din grădina îngrijită de ani de zile de părinţii români care s-au succedat aici. Interesant mi-a părut şi că via mânăstirii e 100% românească, pentru că, în dorul ţării, călugării au plantat soiuri româneşti din zona Sarica-Niculiţel, aflate, astăzi, pe rod.
Există un obicei ca românii să se înlocuiască, după un timp, unii pe alţii, la mânăstirile din Corfu. Exemplul tipic este mânăstirea Pantocrator, situată pe vârful cel mai înalt al insulei,(aproape 1000 m) lângă un releu de comunicaţii folosit, în timpul războiului rece, pentru propaganda destinată Albaniei (ţară care se află la doar 5 km distanţă). Călugărul Euharist (Daniel, în ţară, la Galaţi, de unde se trage) a moştenit locul la această mânăstire de la un alt călugăr român. Acum, el este unicul slujitor al lăcaşului construit din piatră şi frumos pictat la interior. Surpriză! În pronaos, găsim scoase la vânzare multe cărţi în limba română, între care "Vieţile Sfinţilor Noi, Martiri Români". Este vorba de preoţii şi călugării torturaţi în închisorile comuniste din ţară. Călugărul Euharist ne-a povestit şi despre alţi români care slujesc biserica în Corfu, cum ar fi părintele parohiei din Pirgi, sau călugăriţa din Agia Douli care, prin comportamentul său, a ajuns să câştige respectul întregii comunităţi monastice de pe insulă.
Insula Corfu este de altfel, recunoscută ca păstrătoare a moaştelor Sf. Spiridon. La Kerkira, de hramul Sf. Spiridon, după slujba paraclisului, Sf. Spiridon este scos, în picioare, din racla sa de argint şi e aşezat, la intrare, la uşă, trei zile şi două nopţi. În timpul anului, se fac trei procesiuni ale Sf. Spiridon care este scos din biserică şi purtat, tot în picioare, pe străzile principale ale oraşului. Aceste procesiuni corespund minunilor pe care Sf.Spiridon le-a făcut: pe 11 august (când a salvat insula de năvălirea turcilor), în Sâmbăta Mare (când i-a salvat pe corfioţi de la foamete), în prima duminică a lunii noiembrie (când a salvat insula de ciumă). Sfântul Spiridon se spune că dispare, frecvent, din racla sa de argint, mergând, în ascuns, la cei care îi solicită ajutorul. Din cauză că e găsit mereu cu încălţările prăfuite şi pline de iarbă, credincioţii îi schimbă, o dată pe an, sandalele din picioare...

Un text de Simona Lazăr și Valentin Țigău

Foto: Pixabay

Articole înrudite

  • „Chipul Maicii Domnului în icoane vechi şi noi”

    Muzeul Etnografic al Transilvaniei, vernisează expoziţia "Chipul Maicii Domnului în icoane vechi şi noi". Vernisajul va avea loc vineri, 14 august, la ora 15.00, la eveniment pot participa maxim 20 de persoane.
    Vernisajul va fi transmis şi live, pe contul de Facebook al muzeului.
    Expoziţia va fi deschisă în perioada 14 august - 20 septembrie 2020, de miercuri până duminică, între orele 10-18, ultima intrare ora 17.00.
    Pentru că suntem în postul Adormirii Maicii Domnului, această expoziţie se doreşte a fi un omagiu închinat Sfintei Fecioare Maria. Expoziţia reuneşte peste 40 de lucrări cu tematică mariologică, atât icoane vechi din secolele XVIII-XIX-XX, realizate de pictori ţărani, cât şi icoane contemporane, pictate de copiii care au participat în tabără anuală organizată în Parcul Etnografic Naţional "Romulus Vuia", dar şi de artişti consacraţi.
    Expoziţia cuprinde tipologii vizuale ale Fecioarei Maria (precum Maica Domnului Hodighitria - Cea care arată Calea, Maica Domnului Platytera - Orantă, Maica Domnului a Semnului, Maica Domnului Eleusa -Tandreţea Maternă, Maica Domnului Galaktotrofousa- Hrănitoare de Prunc, Maica Domnului Împărătiţă, Maica Domnului Îndurerată), dar şi reprezentări care ilustrează evenimente din viaţa Sa (Naşterea Maicii Domnului, Intrarea în biserică, Naşterea Domnului Nostru Iisus Hristos, Soborul Maicii Domnului, Buna Vestire, Adormirea Maicii Domnului). De asemenea, vor fi expuse şi cateva icoane cu scenele Judecăţii de apoi, a Răstignirii, Pogorârii de pe Cruce, Deisis şi Masa Raiului care includ şi prezenţa Maicii Domnului.
    Din colecţia Muzeului Etnografic expunem icoane pe lemn şi pe sticlă, aparţinând diferitelor centre de pictură din Transilvania. Icoanele pe lemn expuse sunt cea a Bunei Vestiri ,atribuită lui Grigore Ranite, pictată la mijlocul sec al XVIII -lea şi Maica Domnului Hodighitria, înconjurată de Prooroci datată 1772, semnată Filip Zugrav.
    Deoarece pictura pe sticlă reprezintă unul din cele mai vechi şi mai originale meşteşuguri tradiţionale româneşti, cu o vechime de peste 200 de ani, o atenţie deosebită va fi acordată icoanelor transilvănene pe sticlă, care redau imaginea Maicii Domnului. Expunem icoane de Nicula, caracterizate prin compoziţia simplificată la extrem, desenul simplu, dar sugestiv, ductul fluent, culorile vii, suprafeţele plate. Despre Nicula, reţinem că a fost primul centru de pictură pe sticlă din spaţiul românesc, cel mai longeviv şi care totodată a influenţat toate centrele ulterioare de iconari din Transilvania.
    La sfârşitul secolului al XVIII-lea, mulţi iconari părăsesc "satul de pictori" Nicula şi se stabilesc în alte regiuni ale Transilvaniei. Mulţi, atraşi de zona Braşovului, se stabilesc în cartierul românesc Şcheii. Aici au trebuit să se adapteze cerinţelor unor oameni bogaţi, care aveau case mai mari şi îşi doreau şi icoane mari şi bogat decorate. Ţăranii pictori s-au grupat în mici ateliere, pentru a face icoane în serie, cu desen schematic şi colorit violent.
    În a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, în Ţara Oltului se naşte o adevărată scoală cu o puternică personalitate şi un stil inconfundabil, marcată de personalităţile pictorilor Savu Moga, care se remarcă prin eleganţa desenului şi distincţia culorii. Un alt reprezentant de marca este Matei Ţâmforea, ale cărui icoane sunt adevărate "naraţii vizuale" rod al imaginaţiei bogate.
    Din cadrul celor două mari centre importante de pe Valea Sebeşului - Laz şi Lancrăm - expunem icoana Adormirii Maicii Domnului, semnată de Pavel Zamfir, datată 1900 şi icoane pictate de membrii familiei Poienaru, care a furnizat în 200 de ani, artei religioase româneşti, un număr de 10 iconari. Icoanele sunt semnate de Maria Poienaru şi Florin Poienaru.
    Expunem şi icoane din Mărginime şi Maierii Alba-Iuliei.
    Expun: Muntean Marcel, Emilian Nicula, Cristina şi Andrei Răileanu, Maria Corina Negreanu, Cornelia Giurgiuman, Niculina Albu, Veronica Ţaţa, Marius Hagău, Suzana Nicoleta Ilie, Mioara Sîntiuan, Florin Poienaru, Teodora Roşca, Cristian Micu, Roxana Chidean, Maria Tonca, Iuliana Văleanu, Karina Herinean.
    Şi copiii: Irina Săcui, Ralf Stoica, Simina şi Filip Toader, Andrada Tomoiagă, Ecaterina şi Ştefan Răileanu.

    RADOR
    Foto: Pixabay

  • Vești triste de la Vatican: papa emerit este grav bolnav

    A fost unul dintre cei mai ascultați oameni ai planetei, ca suveran pontif, la Vatican. Acum, este foarte grav bolnav. 

  • Mănăstirea „Sântul Prooroc Ilie" – Topliţa

    Aşezată într-o splendidă grădină, Mănăstirea din Topliţa a cunoscut, de la începuturile ei şi până în zilele noastre o amplă şi permamentă dezvoltare. 

  • Mormântul Fecioarei Maria, la Efes?

    Am cunoscut un om care nu știa despre Efes decât că ar fi o marcă de bere. Trăia într-un cartier bucureștean, de unde vedea lumea prin caleidoscopul halbei. Mi-a trebuit ceva timp să-l abat puțin pe calea credinței și când am crezut că e pregătit s-o asculte, i-am spus o poveste despre Maica Domnului.

  • Umbra lui Dante, la Athos

    Există, la Muntele Athos, nu departe de Schitul românesc Prodromu, o cărare printre jnepeni ce duce la o sută de scări săpte în stâncă, de-a lungul multor ani, prin strădania fraților întru credința ortodoxă (între ei, fericitul în adormire și vrednic de pomenire, Arsenie Boca).