Fermierii ce aleg să facă agricultură ecologică lucrează pe baza conceptului circuitului închis al agriculturii. De exemplu, solul fertil care rezultă din folosirea gunoiului de grajd şi din formarea unui sol în care materia organică acţionează ca agent de fertilizare, micşorează eroziunea solului şi pierderea de apă şi nutrienţi. Mai mult, inputuri cum sunt gunoiul de grajd şi nutreţurile sunt produse, în principiu, în aceeaşi fermă în care sunt folosite, sau în fermele vecine, pentru a reduce nevoia de inputuri externe. De asemenea, se folosesc practici care necesită lucrări manuale şi care au în acelaşi timp un impact scăzut asupra mediului. Acestea includ combaterea mecanică a buruienilor în locul folosirii erbicidelor.
Pentru fermierii care practică agricultura ecologică, starea bună a solului, menținerea diversității biologice și a calității apei, folosirea responsabilă a energiei şi respectul faţă de mediu sunt de o mare importanţă.
Pentru a atinge aceste scopuri, fermierii care practică agricultura ecologică se bazează de decenii pe practici agricole recunoscute, cum sunt menţinerea sănătăţii efectivului de animale prin exerciţii regulate şi acces la păşune, prin sisteme de creştere liberă şi cunoştinţe ştiinţifice moderne, ca de exemplu monitorizarea nivelului nutrienţilor pentru a fi siguri că acesta este corect pentru o creştere optimă.
Practicile specifice agriculturii ecologice cuprind:
• Rotaţia culturilor ca premisă a folosirii eficiente a resurselor fermei.
• Limite foarte stricte privind folosirea pesticidelor sintetice chimice şi a îngrăşămintelor chimice, a antibioticelor pentru animale, a aditivilor alimentari şi a altor substanţe complementare folosite pentru prelucrarea produselor agricole
• Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic
• Valorificarea resurselor existente la faţa locului, ca de pildă folosirea ca fertilizator a gunoiului provenit de la animale şi a furajelor produse la fermă
• Alegerea unor specii de plante şi animale rezistente la boli şi dăunători, adaptate condiţiilor locale
• Creşterea animalelor în libertate şi adăposturi deschise şi hrănirea acestora cu furaje ecologice
• Folosirea unor practici de creştere a animalelor adaptate fiecărei rase în parte
Principiile producţiei ecologice se aplică şi furajelor consumate de animalele crescute în sistem ecologic. În prezent, conform reglementărilor referitoare la producţia ecologică, minimum 85% din furajele animalelor crescute în sistem ecologic trebuie să fie produse în sistem ecologic.