-

RAPIȚA, cultura profitabilă a anului 2018

Culturile de rapiță se întindeau pe suprafețe impresionante înainte de primul război mondial și în perioada interbelică. În anul 1913, aceasta ocupa 80,38 mii ha, iar în anul 1930 cca. 77 mii ha.

Datorită potențialului său agricol, fermierii din România sunt din ce în ce mai încurajați să reînvie culturile de rapiță de altădată. Planta reprezintă o sursă energetică alternativă de combustibil pentru tractoare și mașini agricole autopropulsate.

Uleiul de rapiță a fost folosit din cele mai vechi timpuri și este încă folosit în industria textilă, industria pielăriei, a vopselelor şi lacurilor, în industria poligrafică sau cea a săpunurilor. Uleiul rafinat se foloseşte în alimentaţie, în mod direct, sau la obţinerea margarinei.

Toate acestea din cultura de rapiță una dintre cele mai profitabile investiții agricole, cu largi perspective de dezvoltare.

Rapița – proprietăți

Rapița este o plantă anuală sau bienală cu rădacină pivotantă bine dezvoltată, cu puține ramificații laterale. Ea pătrunde pâna la 60-80 cm adâncime. În condiții favorabile, rădăcina poate ajunge la adâncimi mult mai mari, uneori pâna la 300 cm.

Pătrunderea rădăcinilor în adâncime este influențată de numeroși factori ca: textura, fertilitatea și umiditatea în sol precum și de tehnica de cultivare. Rădăcinile laterale sunt raspândite pe un diametru de 20-40 cm. Cea mai mare parte din masa de rădăcini este raspândita la adâncimea de 25-45cm.

Tulpina este erectă, înaltă de 1,3-1,5 m, rareori 2 m și bine ramificată. Numărul de ramuri variază între 5 și 10. Frunzele rapiței au diferite forme. Cele de la bază sunt pețiolate, lirate, penat sectate. Frunzele din mijloc sunt sesile și lanceolate, iar cele de la vârf au formă oblong-lanceolată, cu baza cordat ampexicaulă, fiind, de asemenea, sesile.

Frunzele bazale sunt formate din 2-4 perechi de lobi mărunți, ovali sau triunghiulari, în afara de lobul principal care este mult mai mare.
Inflorescența rapiței este un racem alungit. Florile sunt destul de mari cu petale de culoare galbenă, cu nuanțe diferite arcuite pe tipul 4:4 sepale eliptic- alungite, patru petale rotunjite în partea superioară, 6 stamine și un pistil format din două carpele unite, un ovar inferior cu două loji false, datorită unui perete fals, despărțitor. În fiecare loja se găsesc 10-40 ovule prinse de pereții ovarului. Ovarul este prelungit printr-un stil scurt cu un stigmat capitat.

Fructul este o silicvã subțire, lungã de 5-10 cm, netedã, despãrțitã longitudinal în douã compartimente printr-un perete median. Silicva se terminã cu un rostru subțire și scurt. Numãrul de silicve pe o plantã de rapitã poate ajunge pânã la
800. În fiecare fruct se formeazã între 10 și 25 seminte, uneori chiar 30.

 

Cultivarea rapiței

Arãtura normalã trebuie executatã la adâncimea la care sã nu se scoatã bulgãri, de obicei la 18-20 cm, dupã pajiști și 20-22 cm dupã trifoi. Discuirea trebuie să aibă loc imediat dupã arat, când încã solul este reavãn.

Sãmânța, ca și soiul utilizat, constituie un factor biologic deosebit de important pentru eficiența cultivãrii rapiței. De fapt, sãmânța cuprinde în embrionul ei toate însușirile valoroase ale soiului. Sãmânța de rapițã pentru semãnat trebuie sã fie proaspãtã, din anul însãmânțãrii, cu puritate de cel puțin 98% și capacitate de germinație de cel puțin 85% și cu MMB cât mai mare. Dupã trei ani, sãmânța de rapițã își pierde facultatea de germinație.

Se seamãnã cu semãnãtorile de cereale pãioase: SUP-21, SUP-29, SUP-48.
Pentru tratarea semințelor înainte de semãnat se recomandã produsul Rapcol TZ 46 (6 kg la 100 kg seminte) sau cu unul din produsele: Sumilex WP, Rovral 50 WP, Ronilan 50 WP în doza de 1 kg/t, Tiradin 70 PUS + Captan
50 WP (300 g + 300 g / 100 kg semințe).

Adâncimea de semãnat variazã dupã textura și umiditatea solului. În solurile grele și umede sãmânța se îngroapã la adâncimea de 2-3 cm; când solul este uscat sãmânța se seamãnã, cu 1-2 cm mai adânc. Distanța dintre rânduri trebuie să fie de 12,5-25 cm.

În privința dăunătorilor, trebuie să stiți că rapița are foarte mulți dăunători: Meligethes aeneus, Psylliodes chrysocephala, Brevicoryne brassicae, Entomiscelis adonidis, împotriva cărora trebuie făcute 2-3 tratamente cu produse recomandate anual prin laboratoarele judeţene de protecţia plantelor.

Recoltarea rapiței

Rapița este una din plantele agricole pentru semințe care solicitã o deosebitã atenție în ceea ce privește stabilirea momentului de recoltare. Întârzierea recoltãrii acestei culturi poate duce la pierderi foarte mari astfel, tecile de rapițã dupã o anumitã perioadã plesnesc înregistrându-se astfel, prin scuturare pierderi de 30-40 și chiar 50 %. Recoltarea rapiței se face atunci când plantele sunt aplecate, întreg lanul capãtã o culoarea galbenã ruginie, tecile sunt galbene-liliachii, iar pe majoritatea semințelor se observã un punct cafeniu.

Recoltarea în douã faze constã în tãierea plantelor în faza de coacere în pârgã (culoarea galbenã a silicvelor și sãmânța cu început de brunificare), dupã care se treierã cu combina. Plantele se taie cu vindroverul și rãmân pe miristea înaltã de 25-30 cm, pânã se maturizeazã semințele (pânã ajung la umiditatea de 12-14 %).

Articole înrudite