După 1989 cultura de cânepă aproape că a dispărut de pe suprafeţele agricole ale ţării, din cauza legislaţiei, care specifică faptul că din această plantă îţi are originea canabisul, o substanţă stupefiantă interzisă.
„În judeţul Botoşani până în 1989 exista o tradiţie în ceea ce priveşte cultivarea cânepii pentru fuior. După 1989 cânepa se cultivă doar cu o autorizaţie specială eliberată de DADR şi supervizată de departamentul de narcotice al Poliţei. În acest context au dispărut culturile de cânepă”, spune fostul director al Direcţiei Agricole şi de Dezvoltare Rurală Botoşani, Gheorghe Manole.
Specialiştii în domeniu consideră că nu există decât o singură specie de cânepă ce intră sub incidenţa legii denumită ştiinţific Cannabis sativa. O varietate a acesteia este Cannabis sativa subspecia indica, cunoscută sub denumirea de Cannabis indica.
Caracteristic cânepei este faptul că, indiferent de varietate sau de zona în care aceasta este cultivată, ea biosintetizează un compus chimic cu efect halucinogen - tetrahidrocanabinol (THC) - a cărui concentraţie este influenţată de factori pedoclimatici, valoarea acestuia crescând necontrolat în verile deosebit de călduroase.
Din cauza prezenţei acestui compus în compoziţia chimică a plantei, produsele vegetale obţinute din Cannaabis sativa (indiferent de specia cânepei din care acestea s-au obţinut), au fost introduse sub controlul legislaţiei internaţionale (Convenţiile Naţiunilor Unite din 1961 şi 1971) şi naţionale (Legea nr. 143/2000). În acest context, Convenţia stabileşte măsuri coercitive împotriva traficului ilicit, dar în acelaşi timp şi reguli de monitorizare a culturilor licite de cânepă, inclusiv prin sistemul autorizării.
Cânepa nu este o cultură interzisă sau îngrădită prin lege, numai că o astfel de plantaţie trebuie să fie autorizată şi monitorizată de de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, de Ministerul de Interne şi de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Dincolo de impedimentul legat de autorizare şi de monitorizare, cultura de cănepă aduce celor ce investec în ea câştiguri mai mult decât profitabile. Aceasta se cultivă pentru conţinutul său în fibre naturale în procent relativ ridicat şi pentru seminţele bogate în ulei sicativ. Fibrele de cânepă sunt mai lungi decât cele de in, foarte durabile şi destul de rezistente. Ele se utilizează la confecţionarea unei game largi de produse textile, rezistente la putrezire chiar şi aflate în apă. Fibrele scurte (câlţii) se folosesc la confecţionarea saltelelor precum şi ca material izolator.
Produsele secundare - uleiuri, turtele, puzderiile, sunt utilizate în general ca şi cele ale inului iar cenuşa obţinută prin arderea lemnului este folosită ca îngrăşământ organic bogat în fosfor şi potasiu. Din vârfurile inflorescenţelor plantelor femeieşti şi din seminţe se prepară medicamente cu acţiune sedativă, diuretică, vomitivă, vermifugă şi altele.
Pe de altă parte, uleiul de cânepă rezultat din presarea la rece a seminţelor este folosit ca supliment natural pentru lupta împotriva cancerului, diabetului sau artritei.
Datorită faptului că are atât de multe întrebuinţări care variază de la industria cosmeticelor sau textilelor, până la construcții, cânepa a căpătat un interes aparte în ultima vreme pentru fermierii români, care au început să fie interesați din nou de cultivarea acestei plante. O dovadă că există cerere este și faptul că în ultima vreme s-au deschis mai multe fabrici de prelucrare.
Una din zonele cunoscute pentru această cultură este Timiș, unde altădată existau numeroși cultivatori. Acum se pare că mulți au revenit la cultivarea cânepei, după ce legislația neclară din ultimii ani i-a făcut să renunțe la această cultură. Daca în 2012, aici erau doar cinci hectare cultivate cu cânepă, acum sunt peste 230. Un agricultor din Jimbolia, de exemplu, și-a triplat suprafața de cânepă cultivată față de anul trecut, pentru că profitul este mai bun. Prețul unui kilogram de semințe de cânepă variază între 30 și 60 de lei, în comparație cu grâul, care este sub un leu. Foarte important, cânepa este singura plantă de cultură din care se pot valorifica semințele, tulpinile, dar și frunzele.
Una dintre cele mai performate fabrici de produse din semințe de cânepă se află la Salonta, în județul Bihor, unde se produce ulei de cânepă, dar și semințe decorticate, pudră proteică și batoane de semințe, capsule de ulei, dar și o loțiune de corp.
Tradiţia cultivării cânepei reînvie încet-încet şi în Moldova.
„La Târgu Frumos am cultivat pentru prima oară cânepă. Pentru mine a fost o provocare atunci, dar este o provocare şi acum; este cultura mea de suflet pentru că îmi aduce aminte de anii copilăriei, când mă jucam în lanurile de cânepă sau cu haldanii. Îmi place cultura pentru că, dacă ai grijă de ea şi îi dai tot ce ea cere, răspunde foarte bine prin producţii bune, care se pot valorifica la un preţ bun. Este o plantă nepretenţioasă pentru că, în afară de faptul că doreşte un PH neutru şi soluri fără exces de umiditate, nu trebuie făcute lucrări de întreţinere şi nu trebuie acordată o grijă exagerată. Costurile la hectar sunt sub costurile altor culturi consacrate şi aici mă refer la rapiţă, grâu. Îmi place produsul rezultat de la această cultură – uleiul din seminţe de cânepă, care este extraordinar pentru sănătate“, îşi începe povestea de succes Laurenţiu Pintrijel.
Vestea imbucuratoare este ca in ultimii ani si statul si-a propus sa sprijine dezvolterea acestui sector ocupat de cultura de canepa prin subventii substantiale, care sa atraga cat mai multi cultivatori.