-

C. Nottara, despe Maria Tănase: „Plângea un violoncel cu strunele de mătase”

Iubită de public, admirată pentru timbrul vocal grav, pentru vocea puternică, Maria Tănase a fost al treilea copil al Anei şi al lui Ioan Tănase, din cartierul bucureştean Cărămidarii de Jos. La 22 iunie se împlinesc 55 de ani de când s-a stins.

A văzut lumina zilei la 25 septembrie 1913. Pe uliţa Livada cu Duzi, grădina lui Ion se ridica, în acei ani, tot mai frumoasă, iar fata lui, cu părul bălai şi ochii verzi îi însenina viaţa şi sufletul, mai ales când Maria a început să fredoneze prin ogradă.

La serbarea de sfârşit de an a Şcolii primare nr. 11, Maria a urcat pe scenă, impresionând publicul. A mai cântat şi pe scena Liceului “Ion Heliade Rădulescu”, unde a frecventat doar cursul inferior, fiind nevoită să se retragă şi să muncească la grădină, cot la cot cu fraţii şi părinţii săi. Anul 1934 a marcat admiterea ei, prin concurs, la Teatrul de Vară “Cărăbuş” condus de marele Constantin Tănase.

Folcloristul Harry Brauner a fost profund impresionat de talentul ei înnăscut. Începutul carierei artistice a fost, de fapt, debutul radiofonic din 20 februarie 1938, când a prezentat un program de piese folclorice: “M-am jurat de mii de ori”, “Ce-i mai dulce ca alviţa”, “Cine iubeşte şi lasă”, “Geaba mă mai duc acasă”, “Mărie şi Mărioară”, “Când o fi la moartea mea”. "Sunt voci care nu exprimă numai frumosul muzical, minunea veche şi, cu toate astea, mereu nouă a cântecului, ci ceva mai mult, exprimă sufletul unui loc şi al unui timp. Aşa a fost vocea Mariei. Când cânta ea, (...) parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase", spunea Constantin Nottara despre interpreta cu vocea de aur.