-

Ileana Constantinescu, interpreta cu voce de catifea, fermeca publicul încă din copilărie

Cine nu i-a ascultat vocea şi nu a fost fermecat de glasul catifelat al “Doamnei cântecelor munteneşti”, Ileana Constantinescu? Ei bine, destinul i-a fost poleit în cântec încă din copilărie deoarece a ştiut să capteze atenţia auditoriului din primii ani de şcoală, din vremea în care cânta… “Trei culori cunosc pe lume”, prin clasa I, la Comani (Olt). “Se ridica pavilionul, iar eu începeam...

Pe urmă copilăria mea, toată, s-a petrecut cântând. Cântam când păşteam o gâscă cu bobocei. A trecut o învăţătoare, doamna Vica Dumitrescu, iar eu cântam, tăvălită-n iarbă. Iar ea mi-a zis: «Tu ai o voce foarte frumoasă. Păcat că n-are cine să te îndrume!»

Asta se întâmpla prin 1947. Veniseră comuniştii la putere, iar ţăranii nu voiau să audă de conferinţele comuniştilor. Se dădea sfară în ţară: cântă Lenuţa Constantinescu. Veneau să mă asculte pe mine. Mă urcau acolo, pe o masă, şi cântam fără orchestră.

Cei care veneau să mă asculte îmi tot promiteau că mă duc la Bucureşti, să devin artistă. Dar… apa trece, pietrele rămân, iar eu eram tot acolo. În 1951 a venit la noi în sat Constantin Prichici, de la Institutul de Folclor. A mers la primărie şi a întrebat:

«Nu ştiţi vre-o fată, vreun fluieraş care să cânte frumos?» Iar Nicu Dumitrescu a zis:« Da. Noi avem o fată care cântă foarte frumos: Lenuţa Constantinescu». Au venit acasă, eu desculţă. Tocmai îmi tăiase mămica părul şi mi-l pusese pe cârpe. Am tras cârpele din păr şi m-am dus la primărie. Aveam 22 de ani.

«Fată hăi, ce ştii să cânţi?» Şi am început eu: «Busuioc, floare cătată», «Auzi mândro, piţigoiul», «Dunăre, Dunăre..». «Fată hăi, tu ai să ajungi departe!», aşa mi-a spus!”, mi-a mărturisit cu nostalgie Ileana Constantinescu, interpreta cu voce de catifea, proaspătă ca un trandafir înflorit chiar şi la 87 de ani.

Autor: Luminiţa Tucă

Foto: arhiva personala Ileana Constantinescu