-

Clopot de 2,5 tone produs în Grecia pentru o mănăstire din România

În satul Karyoti din regiunea Epir, din Grecia, un atelier pentru producerea clopotelor a rezistat trecerii timpului. De mai bine de 150 de ani, familia Galanopoulos "este în slujba" acestui meşteşug în metal.

Această afacere de familie a devenit o "problemă de viaţă", după cum explică unul dintre proprietari, pentru că el şi fratele lui au fost nevoiţi să-şi câştige cele necesare traiului venind să muncească în atelier de la vârste fragede, 8 şi respectiv 12 ani, după ce tatăl lor a murit într-un accident de maşină.

Au continuat astfel o tradiţie de familie pe care o predau acum copiilor lor, în ciuda provocărilor economice cu care se confruntă acest meşteşug. În trecut existau în Grecia zece ateliere. Astăzi, după criza economică, în afară de atelierul lor, mai există încă unul care lucrează doar pe comandă. "'Comenzile sunt puţine, iar costurile foarte mari", spune Galanopoulos, adăugând că pierderi de zeci de mii de euro a înregistrat şi din cauza hoţilor de cupru.

Cu toate acestea, atelierul are clienţi atât din Grecia, cât şi de peste hotare, cum ar fi din Israel, Cipru, România, Serbia, Rusia şi chiar din America.

Deşi cel mai mare clopot care a ieşit pe porţile atelierului său este de 3 tone şi 350 de kilograme, pentru o biserică din Salonic, proprietarul se mândreşte în mod deosebit cu un clopot de 2,5 tone confecţionat pentru o mănăstire din România. Pentru ca un clopot să fie "trainic" este nevoie de matriţa potrivită, de proporţii corecte în ceea ce priveşte grosimea metalului, dar şi de pricepere în combinarea materialelor.

În plus, un clopot bun trebuie să aibă o bună armonie şi să se audă de foarte departe, explică meşterul. Un astfel de clopot este cel fabricat pentru o mănăstire din România, având o greutate de 2,5 tone. Despre acest clopot fabricantul povesteşte cu mândrie cum călugării mănăstirii respective i-au spus că sunetul clopotului se aude de la o distanţă de 45 de kilometri!

"Mi-au spus acest lucru chiar călugării, fără să-i întreb", subliniază dl Galanopoulos.

Materialul din care sunt confecţionate clopotele este un aliaj din cupru şi cositor. Secretul stă atât în tehnologie, cât mai ales în experienţă şi învăţare continuă.

"Este nevoie de experienţă, iar învăţatul nu se opreşte niciodată. În fiecare zi învăţăm câte ceva...", pentru că "totul se întâmplă într-o combinaţie bine gândită de diverşi parametri, aşa obţii rezultatul corect", explică fabricantul, precizând că este nevoie de doi ani pentru a confecţiona matriţe pentru diverse dimensiuni.

Proprietarul atelierului povesteşte şi despre saltul tehnolgic produs de-a lungul generaţiilor. Pe vremea tatălui sau bunicului său - spune meşterul - era nevoie de o zi întreagă pentru a topi 100 de kilograme de metal. Astăzi cele patru cuptoare mari, adevărate turnătorii moderne, încălzite cu petrol şi gaz, topesc în numai trei ore două tone de metal.

Însă în orele în care cuptoarele topesc metalul, temperatura în atelier ajunge la 65 de grade! Chiar şi în cea mai mare arşiţă a verii, când ieşim afară din atelier, avem impresia că ieşim la răcoare, glumeşte el.

Sursa: rador

Articole înrudite