-

Mama Filica – urmașa dacilor care l-au învățat pe Asclepios magia plantelor de leac

Scris de

Se zice că Asclepios, fiul lui Apollo și al lui Arsinoe, ar fi călătorit, în adolescență, și pe tărâmurile „boreale”, ale dacilor de la nord de Dunăre.

Era însoțit de tutorele său, centaurul Chiron, de la care a învățat taumaturgia și secretul plantelor de leac. Va fi ajuns și prin ținuturile caucilor, trib dacic din curbura Carpaților, care aveau deja o tradiție a ierburilor vindecătoare. În zona aceasta de țară există până-n ziua de azi oameni care știu tainele ierburilor care vindecă. Unul dintre ei este această persoană mărunțică și tonică, din satul buzoian Chiojd, căreia toată lumea îi zice: „mama Filica”.

Virtuțile pedicuței de munte

Tot muntele o cunoaște pentru știința ei de a face din plante „pomăduri” și tincturi tămăduitoare. Nu-s ierburi prin Munții Buzăului să nu le știe secretul. Le combină după regulile unei „alchimii” tradiționale, înmulțindu-le puterea de a lecui bolile oamenilor. „Pedicuța de munte” – începe a ne împărtăși din știința ei mama Filica – „… seamănă cu o crenguță de brad, da-i iarbă târâtoare. E bună pentru ciroză hepatică. Și tot din ea se face o pernă pentru luxații. Strângi planta și-o pui într-o față de in, într-un săculeț, și o așezi pe locul unde te doare”. Mai aflăm că tot planta asta e leac pentru… nelecuiții de fumat. Le faci un ceai, într-o doză anume, și le dai să bea, și-atunci „țigarea” le va face rău și nu vor mai trage „fumuri” din ea. (Acu... vă zic un secret: de pedicuță știam și eu, de la bunică-mea. Mi-a dat și mie să beau ceai dintr-acela, când, pe la 19 ani, găsisem că-i «cool» să «duhănesc»... M-am lecuit!”

Povestea cimbrișorului

„Cimbrișorul de câmp… are leacuri mari!” Crește „în tufe mărunte”, are o inflorescență mov-purpurie și-un parfum puternic, ușor mentolat. „În luna lu’ mai se culege și se face din ea sirop de tuse. La un borcan de trei kilograme de plantă se pune un kilogram de zahăr. Apoi se umezește cu puțină apă. Pun borcanul la soare trei săptămâni, până se topește zahărul. Apoi scurg bine și pun siropul într-un vas pe marginea plitei – nu pe foc, ci pe marginea plitei fierbinți – și-l țin acolo două-trei ore. Nu trebuie să pârpălească, doar să scadă. Rămâne cam vreo jumătate de litru de sirop, pe care îl pun în sticluțe colorate, să nu bată lumina direct în el. E bun siropul pentru dureri de gât sau de piept”.
Și puterea de a vindeca a cimbrișorului nu se limitează la atât. Tot din această plantă cu proprietăți uluitoare mama Filica pregătește o tinctură cu țuică de casă, pentru „frecții de răceală”. Planta, amestecată cu alcool, se lasă la soare 14 zile, să se macereze. Cu cimbrișor se pot face și băi calde. La un kilogram de plantă se pun șapte-opt litri de apă fiartă. Se lasă să se răcească, apoi se dublează cu apă caldă. „Baia asta e bună și pentru copiii care nu cresc și nu au poftă de mâncare. Se bagă în baie până sub inimă. Nu trebuie să fie apa mai sus de inimă, pentru că este foarte puternic cimbrișorul. Apa nu se aruncă, se reîncălzește și se folosește trei zile la rând”.

Despre sunătoare și alte plante bune la stomac și fiere

Ce alte minunate leacuri mai cunoaște mama Filica? Din sunătoare pregătește un ulei foarte bun pentru ulcer la stomac. „Umplem sticlele cu plantă și cu ulei de măsline. Le lăsăm la soare 14 zile, apoi strecurăm și turnăm uleiul în sticle închise la culoare. Se ia o lingură, pentru adulți, și o linguriță, pentru copii, de trei ori pe zi.” Tot din sunătoare se fac ceaiuri pentru stomac, pentru fiere sau pentru ficat.
Din coada șoricelului se pregătește o baie bună, „de se spală femeile, pentru diferite boli femeiești”. Și tot coada șoricelului e indicată pentru femeile însărcinate: „Să bea o căniță de ceai, cu înghițituri mici, înainte de masă”.
Gălbenelele sunt nemaipomenit de bune pentru bolile de stomac, de fiere și de ficat. Se fac ceaiuri din planta uscată (dacă pentru alte ierburi se folosește la ceai planta și imediat ce s-a cules, gălbenelele trebuie întâi uscate). Se adună în miezul zilei, cu grijă să nu fie nici o picătură de apă pe flori. Mama Filica mai pregătește din planta proaspătă o alifie „bună pentru toate rănile”. Pe lângă flori, leacul mai conține osânză proaspătă de porc, topită.

„Buruieni coapte” și „foi cu lapte”

„Rețetarul bătrânesc” al mamei Filica nu e prezent doar în fitoterapie, ci este și dovada continuității unei bucătării ancestrale. Ea pregătește, ca în vechime, „buruieni coapte” – din lăptucă, lobodă, mărar, frunze de ceapă, frunze de usturoi. Nu pierdem prilejul s-o întrebăm de rețetă, pe care ne-o dă repede, ca și cum întrebarea asta o aștepta demult: „Se toacă toate mărunt. Apoi se scoate carnea afumată de la borcan, se topește, se dă deoparte și în grăsime se pune ceapa, apoi toate celelalte buruieni tocate (păstrăm la urmă frunzele de usturoi). Se lasă să fiarbă cu un pic de apă până scade bine, după care se adaugă carnea, usturoiul și se condimentează cu piper și ardei iute.”
Buruienile (foile) cu lapte se pregătesc primăvara, din ștevie, spanac, lobodă albă și frunze de sfeclă albă, care se fierb împreună. Se călește separat ceapă verde și-un buchet mare de mărar, se adaugă și buruienile fierte (tocate), apoi laptele prins (lapte bătut). „La un lighenaș de buruieni, pun 3-4 litri de lapte.” Se lasă de fierbe bine laptele, în clocot. „Merge cu mămăliguță și ardei iute, de minune!

Sfaturi pentru slăbit și un ceai de busuioc, în loc de cafea

Pentru cei care vor să slăbească, mama Filica are de asemenea sfaturi pertinente: „Unele femei au încercat cu ardei iute, dar nu e bun! Altele au băut lămâie cu miere. Mult, până au făcut ciroză. Eu zic așa: păstrați-vă, rețineți-vă de la mâncare multă și grea, nu mâncați sosuri picante, mazăre, salată de vinete și fasole. Dar să beți multe ceaiuri de fructe de pădure sau din plante.” Mama Filica e de părere că nu există leac mai bun pentru slăbit decât… voința de a nu mânca din ceea ce vezi că „se pune” pe tine. Iar pentru oboseală – altă „boală universală a omului de azi” – te sfătuiește să renunți la cafea, înlocuind-o cu un ceai de busuioc, de cicoare sau de cimbru de grădină.
O întrebăm de unde știe tot acest rețetar popular? „Am tras cu urechea și am prins totul” – ne răspunde. „De la mama mea, de la bunica, de la soacra mea. Țin aceste rețete bătrânești și le voi da mai departe cuiva din familie. Le voi lăsa nurorii mele, care deja știe câteva, pentru că mă ajută să le pregătesc.” Mama Filica nu face „negustorie” cu știința ei. Dar nici n-ar vrea să se piardă toate aceste cunoștințe, transmise în familia ei de la o generație la alta. Le spune, oricui o întreabă... Așa cum și nouă ne-a spus.
Primim, înainte de plecare, o „pernuță” cu plante frumos mirositoare, un amestec de plante numai de mama Filica știut, să ne facă somnul odihnitor…

Un text de Simona Lazăr

Foto: Pixabay

Articole înrudite