S-a născut în jurul anului 1530, în Serbia, în satul Poreč de pe malul Dunării, din mamă româncă (din familia Basarabilor) și tată sârb, pretendent într-o perioadă la tronul Serbiei. Haiducul a intrat în armata lui Mihai Viteazul în anul 1595, înainte de celebra bătălie de la Călugăreni, impresionându-l pe domnitor chiar de la prima misiune, când în fruntea a 700 de haiduci i-au gonit de peste Dunăre, la Sofia, pe Paşa Hassan şi numeroasa sa armată.
În anul 1600, Baba Novac este trimis de Mihai în Banat, în părțile Lipovei, unde este victorios în mai multe lupte. Apoi îl însoțește în Moldova, unde Mihai îi încredințase urmărirea lui Ieremia Movilă. Baba Novac ocupă teritoriul Moldovei și instalează o garnizoană în orașul Iași. În tot timpul campaniei, rapoartele comisarilor împăratului Rudolf al II-lea ni-l arată pe Baba Novac ca pe unul dintre cei mai apreciați ostași.
După peregrinările domnitorului la Viena şi Praga, spre sfârşitul anului 1600 Baba Novac îşi oferă serviciile generalului Basta, angajament care nu trebuie înţeles ca o trădare faţă de Mihai, ci pur şi simplu intrarea într-un nou serviciu, ştiut fiind faptul că Mihai Viteazul rămăsese fără oştire.
În februarie 1601, generalul este arestat în timp ce se afla cu o solie la Cluj, dieta formată din reprezentanţi ai aristocraţiei maghiare condamnându-l la moarte prin ardere pe rug pentru trădare. Baba Novac a fost adus la Cluj de soldaţi aflaţi în serviciul lui Basta, la 3 februarie 1601 şi executat două zile mai târziu în piaţa centrală a oraşului, murind în chinuri groaznice.
După ce în prealabil a fost schingiut şi parţial, jupuit de piele, trupul său a fost legat de o grindă, asemănătoare unei frigări uriaşe, pe care călăii o învârteau deasupra focului. După acest supliciu în care fost ars de viu, carnea sa a fost devorată de corbi, astfel încât, după câteva zile, nu mai rămăsese din el decât oasele”, descrie istoricul clujean Tudor Sălăgean moartea cruntă a lui Baba Novac.
