-

Muzeul privat din Podișul Hârtibaciului – istorie vie în comorile din podul casei

Mulţi dintre noi am avut o copilărie fericită, departe de era tehnologiei, de computer, de tablete sau de vreun telefon mobil. Bucuria vieţii la ţară, cu simplitatea ei, nu poate fi comparată cu nimic altceva.

De aceea, cei care au fost binecuvântaţi să îşi petreacă existenţa în mijlocul naturii şi al autenticului românesc, ştiu să facă diferenţa între leagănul rural al vieţii şi tumultul urban al marilor orașe.

În ciuda simplităţii sale, spaţiul rural freamătă de viaţă, este o istorie vie, cu povești de viață la tot pasul.

Un astfel de loc, unde timpul nu s-a oprit în loc, aşa cum ar putea părea la prima vedere, este Valea Hârtibaciului. Locul este de un pitoresc aparte, binecuvântat cu un cadru natural idilic – cu dealuri terasate, pline de stâne și văi înguste de-a lungul cărora își face loc Hârtibaciu, afluent al Cibinului.

Aici este un colţ de Românie autentică, care poartă rămășițele istoriei, din timpuri străvechi, cu tradiții și obiceiuri păstrate tainic între ziduri vechi, laolaltă cu povești demult apuse.

Printre ultimele redute ale tradițiilor din țara noastră se regăsesc muzeele sătești, aproape 1.000 pe cuprinsul României, deși specialiștii apreciază că numărul lor ar fi cu mult mai mare. Acolo sunt păstrate obiecte care vorbesc despre o lume pe cale de dispariție, experții susținând că o parte dintre ele au valoare de patrimoniu național.

Localitatea Alţâna, din podişul Hârtibaciului se poate lăuda cu un muzeu privat, unul dintre puţinele de acest gen, care prezintă istoria vie a locurilor prin intermediul obiectelor descoperite în podurile caselor. Unele dintre ele sunt lucruri de o neasemuită valoare, care "vorbesc" astăzi lumii despre felul în care au trăit cândva, oamenii acestei comunităţi.

Eugen Vaida, architect de meserie, animat de un patriotism local cum greu ţi-e dat să vezi este cel care a avut initiaţiva deschiderii acestui muzeu privat, unic în România.

Graţie unei pasiuni pe care a descoperit-o la vârsta de 12 ani, acesta a început să colecţioneze lucruri vechi.

Rezultatul vânatorii de comori autentice a prins contur într-o casă părăsită în care zăceau oale din lut. Timpul şi oamenii trecuseră, doar lutul parcă se încăpăţîna să spună mai departe istoria acelei case. Astfel a adunat, încercând să păstreze în cât mai bune condiții, o lume care se stinge, pe zi ce trece. A reuşit să însufleţească această lume, construind un muzeu care este o oglindă a tradiţiei rurale şi a modului în care oamenii de aici au decis să îşi preţuiască şi să îşi păstreze moştenirea culturală.

.