-

„Măşti tradiţionale româneşti la Carnavalul de la Veneţia”

În Mica Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, s-a deschis expoziţia „Măşti tradiţionale româneşti la Carnavalul de la Veneţia” a artistului Paul Buţă. 

Expoziţiei se va afla la dispoziţia publicului în perioada 31 ianuarie-13 februarie 2018, de marţea până duminica, în intervalul orar 10,30-13,30 şi 15,30-19,30.

Măştile, realizate manual din materiale textile şi din alte materii prime naturale, înfăţişează personaje groteşti sau comice care provin din lumea satului, rod al superstiţiilor sau al manifestărilor ludice din sânul comunităţii, menite să înfiereze, prin apelul la jocuri şi farse, lenea, necinstea, avariţia, lipsa altruismului etc. Încă utilizate în satele din Moldova şi Maramureş în perioada Sărbătorilor de iarnă, când grupurile de colindători duc mai departe vechile datini româneşti ce îşi au originea în unele ritualuri păgâne asimilate de creştinismul popular, măştile tradiţionale din ţara noastră, deci şi cele care ies din mâinile artistului Paul Buţă, constituie simboluri ancestrale, de o foarte bună calitate estetică, ce provoacă interesul şi curiozitatea publicului.

Paul Buţă este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti creatori de măşti tradiţionale din România. Actor la Teatrul Muzical 'Nicolae Leonard' din Galaţi, etnolog şi documentarist la Centrul Cultural 'Dunărea de Jos' din Galaţi, a redescoperit şi făcut cunoscute publicului din ţară şi din străinătate măştile tradiţionale româneşti, cele create pentru dansuri, ceremonii şi vechi obiceiuri, dar şi cele funerare, toate având în vechime o evidentă putere simbolică. Paul Buţă, în calitate de meşter popular, a realizat circa 1500 de măşti tradiţionale româneşti, în ultimii 20 de ani, în atelierul său din localitatea şi viţa (jud. Galaţi), măşti pe care le-a expus în ţară şi în străinătate (Australia, Austria, Belgia, Italia, Franţa, Marea Britanie, Suedia, SUA). Măştile de capre, urşi şi arapi, utilizate în cadrul tradiţiilor de Crăciun şi Anul Nou, alături de cele care reprezintă personaje fantastice (căpcăuni, vrăjitoare, zâne, etc.), aveau funcţiuni apotropaice, fiind deci menite să alunge răul din comunitate şi să aducă un an mai îmbelşugat, lipsit de epidemii şi epizootii.

'Măştile sunt un subiect de sociologie şi psihologie colectivă (...), au rămas ca un soi de martori arheologici ai mentalităţilor trecute. Unele din cele mai interesante urme, prin varietatea şi expresivitatea lor, se află în România, răspândite în toate provinciile istorice: Moldova, Transilvania, Oltenia, Muntenia, Dobrogea. Personaje din mitologia populară şi din folclor sunt prezentate şi ele în această lume fantastică ce se dezlănţuie cu tăria unui ritual la anumite date ale anului, în miezul iernii de Crăciun şi Anul Nou, în preajma solstiţiului de vară, de Rusalii sau cu prilejul unor evenimente memorabile din devenirea individului şi a colectivităţii, cum ar fi nunta şi moartea' (Paul Buţă).