-

Acasă la făuritorul baladelor în lemn

Cineva, om de știință, mi-a zis că privind în jur îi vine să spună "opriți planeta, vreau să cobor".

Și totuși, zilele trecute, când a fost să ajung într-un sat argeșan de la poalele muntelui Moldoveanu, am consatat că cel puțin în ce mă privește am serioase motive să rămân aici, aici la noi la sat. În satul românesc curge timpul nemuririi.

Aici s-a născut veșnicia, m-a convins încă o dată meșterul popular Ion Rodoș din Nucșoara de Argeș.

Trecând pragul casei lui am pășit parcă într-un univers numai al nostru, al românior. Meșterul Ion Rodoș cioplește de o viață o veritabilă baladă în lemn, fiindcă a băgat el de seamă „lemnul este esența materială și spirituală a veșnicirii noastre”.

Pornim în viață dintr-o copaie de lemn, ne preumblăm ani de-a rândul printr-o civilizație de lemn și privim spre nemurire din pragul unei căsuțe, cel mai adesea și ea din lemn. Icoane în lemn, Cocoșul de munte din Nucșoara, furci de tors, războaie de țesut, lăzi de zestre, linguri și blide din lemn, precum și cea mai mare lingură cioplită în lemn, de 17,87 metri.

Toate acestea laolaltă dau dimensiunea geniului popular românesc .

Nu pot să nu observ că într-un colț al atelierului un bătrân aparat de radio „Doina”, tot din lemn, rostește mesajele radioului „Antena Satelor” de 29 de ani.

Vorbind despre anotimpul pe care îl traversăm, meșterul popular avertizează: „ce e val ca valul trece, fiți încrezători, urmați sfaturile celor care se pricep și va fi fără îndoială bine. „Veșnicia s-a născut la sat, aici în România”.

Sursa: Mariana Stănescu Verman

Foto: pixabay.com

banner 600 i 3