Mehedinţiul - "Lada de zestre" a folclorului românesc
Ținutul Mehedințiului coboară dinspre nord-vest spre sud-est, prin munţii Mehedinţiului şi ai Cernei, podişul Mehedinţi, dealurile Motrului şi câmpia înaltă a Bălăciţei, Câmpia Blahniţei, terasele Dunării şi văile largi ale Drincei şi Blahniţei.
23 Mai 2016, 06:39
Daca privim spre Drobeta, istoria ne aminteşte despre timpurile geto-dacilor şi cuceririle romane. Cetăţile de aici au făcut pază bună în vremea împaraţilor Constantin cel Mare şi Justinian.
La cotul Dunării au fost semnalate prezenţe istorice de rezonanţă, precum Mircea cel Bătrân, care se intitula ,,ban al Severinului” şi Mihai Viteazu fost ,,bănişor de Mehedinţi”. Tot aici Domnul Tudor, şi-a instruit oştile înainte să pornească spre Bucureşti.
Sfinţit de jertfe mari şi amintiri preţioase, Mehedinţiul este bogat reprezentat mai ales în creaţia folclorică . In culegerile lui Vasile Alecsandri, ne-au rămas mărturii despre Tudor Vladimirescu, cel care a lăsat urme adânci la Strehaia, Cloşani,Cerneţi şi prin alte locuri.
,,Frunză verde magheran
Sunt născut la frunzi de fag
Voinicel Mehedinţean
Ca să fiu la lume drag
Si-s scăldat de mic în Olt
Să mă fac viteaz de tot...”
Amintim aici şi legenda ,,Mihai Vodă şi călăul” din care aflăm că Mihai ,,bănişorul de Mehedinţi” a fost ridicat de trimişii lui Alexandru cel Rău din ,, Strehaia unde Mihai işi avea resedinţa banatului său” şi dus la Bucureşti: unde rugăminţile norodului şi privirea mândra a viteazului l-au înfricoşat pe călău, care a fugit de la locul execuţiei.
Despre aceast colţ de ţară a scris şi savantul Nicolae Iorga ,, nici într-un alt judeţ nu se păstrează atâta ca în Mehedinţi, viaţa veche cu toate formele şi datinile ei”.
De asemenea, ne-au lăsat mărturii în operele lor Alexandru Macedonski ,Duiliu Zamfirescu; Alexandru Vlahuţă subliniază în ,,România pitorească” faptul că la Hinova ,,Livezile satului se oglindesc în valuri. Cumpăna unei fântâni se pleacă şi se înaltă ca un cocostârc care bea apă.”
Când vorbim despre Mehedinţi, nu putem sa nu amintim de Eufrosin Poteca(1785-1858), Constantin Rădulescu-Motru(1868-1957), istoricul literar şi folcloristul Ion C. Chiţimia(1908-1996), prozatorul Ion Grecea(1924 -1999) etc.
In Mehedinţi se disting trei zone folclorice, de munte, de deal şi de câmpie, cu diferenţele de grai sesizabile, dinspre Banat.
La munte şi în zona de deal, se folosea înainte vreme, la petreceri şi la nunţi ,,muzica mică”(fluier,vioară, chitară, clarinet, acordeon), iar la câmpie se obişnuia atât muzica mică dar şi ,,muzica mare”(de fanfară – tobă, trompetă, saxofon, trombon, basfligorn).
Mehedinţiul deţine o bogată ladă de zestre, cu sensibile deosebiri, de la munte spre campie.
Portul de vară femeiesc, este alcătuit din tulpan(purtat doar de femei), ie, fâstâci(prestelci), brâu, poale şi opinci . Iarna se purta opreg(creţ) şi peste ciorapi se înfăşurau cu obiele din lână ţesute în război; pe cap se purta testemel şi peste el se aşeza o broboadă groasă, care se lăsa în jurul trupului.
Costumul bărbătesc de vară era ţesut din cânepă şi se compunea din iţari, brăcire, cămasă, vestă, scurteică şi pe cap se purta pălărie. Pe timp de iarnă, se folosea o scurteică din dimie(lână ţesută în război), pe cap se purta căciulă din blană de miel şi în picioare obiele şi opinci.
Mehedinţiul se distinge şi prin profunzimea tulburătoare a doinelor, baladelor, cântecelor de jale ori a cântecului de dragoste şi de joc, ceea ce a făcut ca aceste meleaguri să fie cercetate şi de prestigiosul folclorist Emilia Comişel, împreună cu o grupă de studenţi.
Din izvoarele creaţiei, specifice zonelor de munte, deal si campie ala Mehedintiului, şi-au adăpat setea de frumos oameni aleşi de Dumnezeu să ne dăruiască din comorile acestui colţ de rai. Desigur intre primii mesageri ai zonei amintim de Victor Pârvănescu,Domnica Trop şi Maria Vucescu.
Se cuvine să menţionam că la Gornet a văzut lumina zilei Constantin Gerghina(1945-2002) care a stăpânit excepţional tehnica interpretării la trompetă, cu treceri de la tonurile de surdine, la cele în plină forţă, cu o precizie uimitoare în intonaţie, abordând melodii din zona natală şi din banat. Interpretările lui Constantin Gerghina la trompetă, rămân peste timp mărturie despre talentul său nativ, prin care a dat noi valenţe de frumuseţe cântecului popular.
Printre marii plecaţi în lumea fără dor, amintim aici şi de Mariana Drăgut şi Maria Răchiţeanu Voicescu ale căror inregistrări grăiesc despre talentul şi pasiunea lor pentru cântec.
Autor: Polina Gheorghe
