-

Clopul cu păun - piesă de rezistență a costumului popular năsăudean

Confecţionarea clopului cu păun, cel mai de vază element din costumul popular fecioresc din Ţara Năsăudului, a devenit o artă. 

Din păcate, această artă nu mai este stăpânită decât de o femeie, meşter popular din comuna Salva. Lucia Todoran, care deţine secretele acestui meşteşug, a învăţat de la Leon Jora, un consătean priceput care a plecat dintre cei vii .

Clopul cu păun se poartă chiar şi astăzi la zile mari de sărbătoare şi sunt cu trei rânduri, cu cinci sau chiar cu sapte rânduri. „Lucrez cate o zi întreagă pentru a face o roată. Nu este o muncă grea, dar trebuie sa știi cum să faci și trebuie sa iți placă”, povesteste Lucia Todoran. O astfel de pălărie se vinde cu preţuri cuprinse între 1000 si 2000 de lei, în funcție de câte rânduri de pene are roata. Clopul cu pene de păun face parte din portul popular fecioresc de pe Valea Sălăuţei și a Someşului dar în ultimii ani a mai fost preluat şi de alte zone etnografice datorită frumuseţii acestuia.

Clopul cu pană de păun este purtat numai de feciori și, în functie de numărul rândurilor de pene, clopul arată bogătia celui care il poartă. Astfel, cel cu clop cu trei rânduri de pene este mai puţin bogat iar cel cu cinci sau șapte rânduri în clop este din neam avut. Interesant este şi faptul că, în urmă cu ceva ani, la sat, locul în societate era foarte bine stabilit și nimeni nu îndrăznea să se înfăţişeze cu un clop cu șapte rânduri dacă statutul lui era de trei, chiar dacă avea bani să cumpere un clop cu mai multe rânduri de pene de păun.

Pălăria propriu-zisă este confectionată din pânză neagră înfăşurată cu betea sau cu o panglică pe care sunt cusute mărgele multicolore numite gerdane. La această pălărie este adaugată o roată formată din pene de păun care creează o piesă extrem de maiestuoasă în costumul bărbătesc, motiv pentru care, fala feciorilor din judetul Bistriţa-Nasaud a fost mult sporită prin această piesă. De asemenea, în trecut, nu orice fecior își permitea să aibă clop cu păun, motiv pentru care era o mare cinste ca o fată sa fie jucată de un fecior care purta această piesa a costumului popular. Mesteşugurile confectionării podoabelor în general au apărut ca urmare a dorintei omului de a se distinge. Ele nu s-au dezvoltat în mod uniform în toate epocile istorice și în toate regiunile ţării, însă pălăria cu pene de păun reprezintă un simbol al judeţului Bistrita-Năsăud în ceea ce priveste costumele populare românesti, pentru că a reusit să fie recunoscută prin frumusetea și prin anvergura pe care o are.

VIOREL GROSU

Articole înrudite

  • Festival al Datinilor şi al Obiceiurilor de Iarnă

    Consiliul Judeţean Vrancea şi Centrul Cultural Vrancea organizează pe 15 decembrie, la Sala Balada, de la ora 17.00, a XVIII-a ediţie a Festivalului Naţional al Datinilor şi al Obiceiurilor de Iarnă.

  • Spiridon, sfântul care aduce spor şi sănătate în casă. De ce e interzisă munca pe 12 decembrie

    Prăznuit de credincioşi în fiecare an pe 12 decembrie, despre sfântul Spiridon se crede că îşi părăseşte racla şi pleacă în ajutorul oamenilor care îi înalţă rugăciuni.

  • Cea mai poluată localitate din Europa este în ţara noastră. Cote alarmante pe harta mondială

    România ar putea să fie sancţionată de Comisia Europeană cu până la 400 000 de euro pe zi pentru nerespectarea normelor cu privire la reducerea nivelului ridicat de poluare.

  • Colindele tradiţionale răsună seară de seară în centrul Bistriţei

    Seară de seară bistriţenii se pot bucura de colindele tradiţionale, cel mai lung festival din judeţ a început în seara zilei Sfântului Andrei, odată cu deschiderea Târgului de Crăciun.

  • Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Nicolae

    În 6 decembrie , creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai populari sfinți din calendarul creștin despre care s-a crezut mult timp că este adevăratul Moș Crăciun. Moș Nicolae, așa cum este el cunoscut în popor, este ocrotitorul copiilor, mai ales al celor nevoiași, dar și al marinarilor, brutarilor, al fetelor necăsătorite și al celor nedreptățiți.

    În noaptea de 5 decembrie spre 6 decembrie, copiii își lustruiesc ghetuțele și sunt nerăbdători să afle când vine și ce cadouri le aduce Moș Nicolae.

    Legenda lui Moș Nicolae spune că acesta dăruiește dulciuri și fructe copiilor cuminți, în timp ce aceia care nu s-au comportat exemplar în timpul anului găsesc în ghetuțe o nuielușă.

    Legenda lui Moș Nicolae

    Sfântul Nicolae a fost cunoscut drept un om foarte religios, cu o vastă cultură teologică și un om de înaltă moralitate.

    De aceea, el este adeseori alăturat apostolilor lui Iisus Hristos și se spune că el ar fi primit de la Dumnezeu inclusiv darul de a face minuni.

    Moș Nicolae s-a născut într-o familie înstărită din orașul Patara, în provincia Lichia, situată în partea asiatică a Turciei de azi.

    Părinții săi l-au trimis să studieze la cele mai renumite şcoli ale vremurilor , apoi a petrecut un timp la Mănăstirea Patara, unde a devenit preot, sub îndrumarea unchiului său, care era episcop.

    Când părinții săi au murit, Sfântul Nicolae nu a dorit averea pe care aceștia i-au lăsat-o drept moștenire și și-a împărțit toți banii cu oamenii săraci, după care a plecat în pelerinaj în Țara Sfântă.

    La întoarcere, s-a retras în cetatea Mira, unde a trăit între oamenii obișnuiți. Ulterior, el a fost ales în fruntea eparhiei din Lichia, după ce a făcut o minune.

    Data morții Sfântului Nicolae nu este cunoscută cu exactitate, dar se crede că acesta s-a stins din viață între anii 340-350 după Hristos. Moaștele Sfântului Nicolae au ajuns, în anul 1087, la Bari, în Italia, unde au fost depuse într-o criptă.

    Din acest mormânt, săpat la aproximativ doi metri sub pământ, pentru că au vrut să fie protejate de eventualele invazii sau profanări, se spune că izvorăşte un lichid incolor (un fel de aghiasmă, un mir mai fluid), care se numeşte Mana sau Santa Mana.

    Tradiția cere ca episcopul să extragă, o dată pe an, o seringă din acest fluid, care este amestecat apoi cu apă și este împărțit credincioșilor.

    O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află în Biserica “Sfântul Gheorghe“ Nou din Bucureşti, aflată la Kilometrul 0.

    Printre minunile Sfântului Nicolae se numără tămăduirile bolnavilor și a demonizaților, dar cea mai remarcabilă se spune că a fost salvarea Mira Lichiei de o foamete cumplită. Moș Nicolae i s-a arătat în vis unui neguțător din Italia și l-a convins să își vândă grâul în cetatea cuprinsă de foamete.

    O altă minune pentru care este cunoscut Sfântul Nicolae este salvarea a trei fete tinere de la prostituție. Familia tinerelor ajunsese în sărăcie, iar tatăl lor, pentru a se salva din impas, era dispus să le ofere pe fete spre desfrânare.

    Așa că, în fiecare seară, Sfântul Nicolae arunca o pungă cu bani în curtea familiei, pentru ca fetele să nu fie date spre pierzare.

    Tradiții, obiceiuri și superstiții de Sfântul Nicolae

    În tradiția populară, ziua de Sfântul Nicolae se spune că marchează începutul iernii. În data de 6 decembrie, moșul își scutură barba lui sură și începe prima ninsoare.

    Dacă nu ninge, este un semn că Moșul a întinerit și că va urma o iarnă blândă.

    De Moș Nicolae, copiii își curăță ghetuțele și pantofii, apoi așteaptă cuminți să primească daruri în dimineața zilei de 6 decembrie.

    Copiii năzdrăvani, care nu au fost cuminți, primesc în loc de cadouri o nuielușă de măr. Se spune că dacă nuielușa pusă în apă începe să înmugurească, acesta este un semn că Moșul i-a iertat.

    Tot în popor se spune că, în nopţile sfinţite de sărbători, când cerurile se deschid şi pentru noi, preţ de o clipă Sfântul Nicolae poate fi văzut stând la dreapta lui Dumnezeu.

    Cei care își sărbătoresc onomastica primesc mesaje de Sf. Nicolae sau urări de la mulți ani.

    Sursa: Viorel Grosu