-

Superstiții aproape uitate de Sfântul Ilie

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia în cetatea Tesve, din Galaad (Israel), situată dincolo de Iordan. De aici avem şi numele proorocului – Ilie Tesviteanul.

In fiecare an, pe data de 20 iulie, îl cinstim pe Sfântul Ilie, sărbătoarea în care ardelenii se sfiesc când vine vorba de treburi casnice, relatează Viorel Grosu, corespondent Radio Antena Satelor.

Potrivit tradiţiei, Sovac a văzut, la naşterea lui Ilie, oameni îmbrăcaţi în veşminte albe care îl înveleau pe fiul său în haine de foc şi îi dădeau să mănânce o flacără. Preoţii templului din Ierusalim au interpretat vedenia considerând că Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică.

Se spune că, datorita rugăciunii sale, Dumnezeu oprește ploaia timp de trei ani și jumătate, înmulțește făina și uleiul văduvei din Sarepta Sidonului și îl învie pe fiul ei. A chemat foc din cer prin care a ars jertfa adusă de el lui Dumnezeu, a înlăturat cultul zeului Baal, l-a văzut pe Dumnezeu în isihie (vântul liniștit), a fost ridicat la cer în carul de foc (deci nu a murit) și s-a arătat la Schimbarea la Față a Mântuitorului de pe muntele Tabor.

În nordul Transilvaniei sunt încă o serie de superstiții intemeiate sau nu cert este că fetele nemăritate se duc pe ascuns în lanurile de cânepă şi se tăvălesc goale prin rouă. Dacă noaptea vor visa cânepă verde înseamnă că se vor mărita cu băieţi tineri, iar dacă vor visa cânepă uscată, se vor mărita cu cineva mai în vârstă.

Dacă în ziua de Sfântul Ilie este furtună, nu trebuie să se deschidă uşile și geamurile, ca nu cumva să se ascundă vreun diavol ce fuge de furia Sfântului.Se crede că, dacă tună de Sântilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi.

În această zi nu se lucrează de teama pagubelor (trăsnete, ploaie, grindină) în alte zone se mănâncă fructe proaspete, pentru a fi sănătos tot anul ce va urma.

Merele nu se consumă decât după ce au fost duse la biserică. În dimineaţa acestei zile se culeg plante de leac, în special busuioc, care se pune la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări.

Tot acum se culeg şi plantele întrebuinţate la vrăji afirmă unele femei mai în vârstă din satele bistritene.