-

Lunea

LUNEA e ziua în care începe orice lucru de ispravă. Cum îţi merge lunea, îţi merge toată săptămâna. Nu e bine să se dea bani din casă în această zi şi cu deosebire dimineaţa, căci toată săptămâna va trebui să se tot dea; ci să caute numai a lua, căci atunci se va primi de pretutindeni.

Lunea cine o posteşte prelungeşte zilele omului şi orice dorinţă ai avea se împlineşte. Se crede că femeile care nu au copii şi postesc lunea capătă copii.

Copilul născut lunea are noroc şi viaţă îndelungată.

Semănatul să se înceapă lunea sau joia, în zori, ca orice lucru însemnat pe care îl face omul. Când ţi-a intra luni în casă un om cu noroc, îţi merge ca din apă, da când ţi-a intra unul fără noroc, sărăceşti şi flămânzeşti.

Lunea cine o posteşte prelungeşte zilele omului şi orice dorinţă ai avea se împlineşte.

Se zice că lunea nu este bine să dai nimic din casă, că dai toată săptămâna şi nu se ţine lucrul în casă. Lunea nu e bine să se spele rufe, căci unul de al casei se va umple de buboaie. Dacă faci lăutoare ori speli cămăşi lunea, ai să te îmbolnăveşti de râie şi de rapăn, ai să faci păduchi şi lindini, şi de purici nu te vei mântui.

De asemenea, să nu dai gunoiul afară, că se împrăştie găinile. Să nu numeri lunea paserile, că-ţi mor de boală, ori îţi pier.

Lunea nu se i-au ouăle din cuibar, căci părăsesc găinile ouatul în acel loc. E rău de plecat lunea la drum. Să nu-ţi tai unghiile lunea, marţea şi vinerea, că uiţi unde pui ceva, nu mai ţii minte. Nu se îngroapă morţii, căci, luând-o din capul săptămânii, e rău de moarte pentru cei rămaşi în viaţă.

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009