-

Marțea

Marțea e ziua în care s-a urzit lumea. Marţi s-a născut Domnul Hristos. Ȋn popor se spune că e bine ca ogorul să-l începi într-o zi de dulce, marţea şi joia îndeosebi, ca să fie mai mult belşug. Să nu începi la plug marţea, că nu se fac bucatele.

Tot marţi, dacă începe a ploua, plouă toată săptămâna, iar când marţi şi sâmbătă străluceşte soarele mai bine ca de obicei, se schimbă vremea.

Marţea şi sâmbăta sunt zile pocite, rele. Marţea nu este bine să începi nimica, pentru că nu sfârşeşti cu bine. Marţea nu-i o zi de spor, nici de ajutor, doar de napaste şi ură.

Să pui cloşca totdeauna marţi sara, pentru ouă multe.

O logodnă nu este bine să se facă marţea, miercurea şi vinerea, fiind zile păgubitoare. Când eşti decis să faci o călătorie, să nu pleci marţea sau sâmbăta, căci îţi va merge rău. Nu-i bine să pleci la drum, că nu reuşeşti nimic. Unde te duci, nici nu poţi să stai: te ntorci în fugă înapoi.

Marţi cine se naşte e lucru rău. Să nu se spele nimeni pe cap marţea, că-i tare rău de năpaste. Femeii care se spală pe cap în această zi îi moare bărbatul. Când torci marţi seara, mănâncă vârcolacii luna.

Pentru duşmani se posteşte marţea. Să ai un duşman de moarte, dar dacă posteşti marţele ce cad înaintea sărbătorilor celor mari, trebuie să-l culci. Dar cum să posteşti? Să nu mănânce până la asfinţitul soarelui nimeni, nimic în casă: nici mâţă, nici vită, nici om, toţi să postească. Aşa a făcut o femeie un an de zile, că o bătea bărbatul său; să fi lucrat cât de mult şi ea nu mai avea la dânsul dreptate. Seara, după ce asfinţea soarele, aprindea opt lumânări: două pe prag, două în fundul casei şi câte două în celelalte două părţi de casă, şi tot timpul cât ardeau lumânările bătea mătănii şi făcea rugăciuni, iar la anul bărbatul ei a murit.

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009