-
Proverbe

Proverbe

Nu de puţine ori, mă gândesc la Gelu, câinele care mi-a marcat copilăria, deşi prima amintire care mă leagă de el nu-i tocmai plăcută, înghițise un boţ de mămăligă plin cu ace, bucăţică “dăruită” de unul dintre vecinii noştrii.

Da, sigur că da, este ca mierea, tăcerea, atunci când ea este soluția salvatoare pentru a ieși dintr-o greșeală impardonabilă pe care am făcut-o și pe care vrem s-o reparăm. După ce facem de-alea nefăcute, tot noi să fim tari în gură?! Plecăm capul, sau ne uităm cu curaj în ochii celui sau celor pe care i-am jignit... în tăcere, însă, fără a ne forța norocul care a dat peste noi, că în loc de pedeapsă primim o muștruluială, doar.

Adeseori, în literatura populară, omul a fost comparat, pentru a i se sublinia, de regulă, defectele, cu porcul; și, dacă mi se permite, în detrimentul acestuia, din urmă, câteodată. Se cuvine să spunem asta, măcar acum, în ceasul ultim al simpaticului nostru personaj!

Bietul animal, condamnat la numai un an de viață, are marea calitate că ne hrănește pe noi de mii de ani și nu a cerut niciodată „spor de toxicitate" pentru că a fost obligat să trăiască în preajma omului! De-aia se mai spune despre el că...

Pagina 10 din 21