-

„Rău cu rău dar mai rău fără rău”

Păi, da, este un lucru dovedit că trăind lângă un om rău, mult timp, când acesta dispare, toate legăturile tale cu o anumită realitate se rup și într-o zi te pomenești că ți-este dor de cel ce te-a chinuit și exclami, ”rău cu rău dar mai rău fără rău”!

Da, se întâmplă, am atâtea exemple de femei care au fost chinuite de bărbați autoritari care odată dispăruți au fost regretați de cele care se obișnuiseră cu”tratamentul”. Rău este să te obișnuiești cu răul dar în același timp câtă satisfacție îți dă dominarea acestuia! Cei care îl dreg, cumva, și îl țin într-un echilibru ce ar dispărea dacă nu s-ar găsi oamenii buni să-l suporte pentru protecția altora din preajma celui rău, adică cei care suportă tot disconfortul generat din manifestarea răului, devin înțelepții de care avem nevoie peste tot; sunt mereu în alertă, găsesc, tot timpul, soluții pentru a anula un rău cu bine, sunt de folos acolo unde răul ar putea fi singur și discreționar.

Nostalgicii după rău sunt cei care nu vor reuși niciodată să se desprindă de realitățile dure care i-au făcut mai puternici, mai înțelegători și cei care nu se vor adapta niciodată la o viață ușoară, vor fi cei mai puternici, cei mai adaptați la viață, nimic nu-i poate doboră, ceea ce este bine, nu?!. Sigur, sunt și cei mai triști, sunt și cei care nu pot fi păcăliți de nicio încercare în ascunderea răului sub un bine de suprafață. Rău cu rău s-ar putea anula reciproc? În viață nu este ca în matematică sau în matematica vieții altele sunt regulile; răul este, vorba proverbului, necesar! Binele nu ar fi atât de evident, în
absența răului, și nici n-ar mai fi atât de folositor pentru că nu ar mai avea ce să facă; răul strică pentru ca bunul să poată să repare, să facă ceva creator, păi ce-i puțin lucru?! Binele fără rău nu există, răul ne determină, până la urmă, să ne dorim să fie bine, când ne săturăm de el! E nevoie să râzi dar să și plângi, stări necesare vieții în care lupta dintre bine și rău este motorul evoluției.

Un text de Vasilica Ghiță Ene

Sursa foto: Pixabay

Articole înrudite

  • „Cu o floare nu se face primăvară”

    Sigur că da, doar cu un ghiocel viteaz nu putem spune că a venit primăvara! Nu întâmplător am zis așa, pentru că s-au mai văzut cazuri, și nu puține, când imediat după ce a apărut ghiocelul în brazdă acesta a fost surprins de o zăpadă venită pe neșteptate dinspre iarna ce nu se lasă dusă cu una, cu două!

  • „Vecinul de lângă casă niciodată nu te lasă”

    Iată un proverb care te face să zâmbești, de cum îl rostești, mai ales dacă ești de pe la țară! Cei care n-au trăit pe acolo nu s-ar amuza pentru că s-ar putea să-l perceapă mult peste ce ne oferă cuvintele!

  • „De ce ți-este frică, nu scapi”

    Iată o vorbă de duh pe care am auzit-o ori de câte ori mi-a fost frică de ceva, de cineva; a existat, prin preajmă, întotdeauna, o voce care mi-a amintit proverbul acesta. Eu l-am asimilat nevoii de a trece, cumva, de frică,....mai departe!

  • „A băga mâna în foc pentru cineva”

    Avea mama un obicei, lua durele de pe plita sobei încinse, cu mâna goală, fără să se frigă! Eram uimită cu câtă încredere făcea asta că n-are să pățească nimic.

    La fel și cu tăciunii din vatră de care avea nevoie pentru a porni focul în vasul cu care mergea la cimitir, la tămâiat, încă de la crăpatul zorilor! Niciodată nu s-a fript! Așa și în cazul oamenilor, băga mâna în foc pentru te miri cine!

  • „Agonisești la tinerețe ca să ai la bătrânețe”

    Cam așa este, că dacă toată viața ai așteptat să primești, ba de la unul, ba de la altul, sigur nu vei avea sorți de izbândă să trăiești tot așa până la bătrânețe. Dai, dacă dai, dar până când, spune cel care dă?!