-

„Agonisești la tinerețe ca să ai la bătrânețe”

Cam așa este, că dacă toată viața ai așteptat să primești, ba de la unul, ba de la altul, sigur nu vei avea sorți de izbândă să trăiești tot așa până la bătrânețe. Dai, dacă dai, dar până când, spune cel care dă?!

Este posibil ca acest proverb să se poată schimba, pe ici, pe colo, prinb părțile esențiale, adică, pe acolo pe unde vorbele folosite au creat proverbul, de pildă, dacă nu ai de unde să agonisești, n-ai de lucru, n-ai pământul tău și trăiești doar din alocații și ajutor social... de unde să agonisești, să pui de o parte, bani albi pentru zile negre...., poate doar din furăciuni, dar tot viața ne-a învățat, că ce este de haram de haram se duce! Și-atunci?

Agoniseala este un cuvânt care ne indică faptul că avem ceva de pus acolo pentru zilele în care n-o să ne mai putem mișca pentru a strângea ceva cheag de care să ne folosim! Unii depășesc măsura și agonisesc, agonisesc, de numai asta fac, de la tinerețe, până la bătrânețe, rămânănd de ei... tot, că doar nu ne ducem cu toate pe lumea cealaltă, sau, lăsând pradă celor ce nu dau nicio o ceapă degerată pe obiceiul acela numit muncă și care toacă, toacă, că au de unde, ceea ce au lăsat înaintașii!

Eeeee, dar acolo unde nu mai pui, se termină, la un moment dat și dacă n-ai agonisit la tinerețe, deci n-ai învățat lecția supraviețuirii, nu vei avea o bătrânețe liniștită, îți vei începe fiecare zi cu expresia, of, că nu mai se termină odată, sau, dacă aș mai fi tânăr, câte n-aș mai face?! Bătrânețea are hainele grele, dragi prieteni, dar, dacă sunt de căpătat!

Autor: Vasilica Ghiță Ene

Articole înrudite

  • „Cu o floare nu se face primăvară”

    Sigur că da, doar cu un ghiocel viteaz nu putem spune că a venit primăvara! Nu întâmplător am zis așa, pentru că s-au mai văzut cazuri, și nu puține, când imediat după ce a apărut ghiocelul în brazdă acesta a fost surprins de o zăpadă venită pe neșteptate dinspre iarna ce nu se lasă dusă cu una, cu două!

  • „Rău cu rău dar mai rău fără rău”

    Păi, da, este un lucru dovedit că trăind lângă un om rău, mult timp, când acesta dispare, toate legăturile tale cu o anumită realitate se rup și într-o zi te pomenești că ți-este dor de cel ce te-a chinuit și exclami, ”rău cu rău dar mai rău fără rău”!

  • „Vecinul de lângă casă niciodată nu te lasă”

    Iată un proverb care te face să zâmbești, de cum îl rostești, mai ales dacă ești de pe la țară! Cei care n-au trăit pe acolo nu s-ar amuza pentru că s-ar putea să-l perceapă mult peste ce ne oferă cuvintele!

  • „De ce ți-este frică, nu scapi”

    Iată o vorbă de duh pe care am auzit-o ori de câte ori mi-a fost frică de ceva, de cineva; a existat, prin preajmă, întotdeauna, o voce care mi-a amintit proverbul acesta. Eu l-am asimilat nevoii de a trece, cumva, de frică,....mai departe!

  • „A băga mâna în foc pentru cineva”

    Avea mama un obicei, lua durele de pe plita sobei încinse, cu mâna goală, fără să se frigă! Eram uimită cu câtă încredere făcea asta că n-are să pățească nimic.

    La fel și cu tăciunii din vatră de care avea nevoie pentru a porni focul în vasul cu care mergea la cimitir, la tămâiat, încă de la crăpatul zorilor! Niciodată nu s-a fript! Așa și în cazul oamenilor, băga mâna în foc pentru te miri cine!