-

„Bine faci, bine găsești”

Ce ți-este și cu vorbele astea înțelepte, uneori o iau înaintea celui ce ar trebui să le scoată, parcă ar fi o regulă de urmat și nu o realitate, ca legile nerespectate, se fac pentru că trebuie, cine ține cont de ele bine, cine nu...?!

Vorbele pe care le analizăm, astăzi, par a fi trimise de undeva pe unde nu se gândise, încă, la o altă alăturare de cuvinte ce arată invers, cum, că binele, în cele mai multe cazuri, se răsplătește cu rău! Și totuși, este drept, ele amendează înțelepciunea umană, ca binele să fie plătit tot cu bine deși întortocheate sunt căile, era să zic, și chiar că așa pare că am zis, ale Domnului!

Ce legătură are Domnul cu alegerile omului?! Facem bine celor ce nu merită și facem rău celor ce ne-au ajutat să fim ceea ce suntem, cine să ne mai înțeleagă?! Poate, doar cei care n-au încotro și fac rău pentru a supraviețui, în condițiile în care, altă soluție nu au, și răul făcut îi urmărește toată viața; încearcă, pe ici, pe colo, să-l mai dreagă, pentru liniștea lor interioară, nu că ar mai avea importanță pentru cel ”răsplătit”, rămân, însă, cu rușinea ce trebuie că-i macină.

”Fugi de-aici”, aud, în surdină, o voce îngrijorată ce poate fi a celui care simte că cedez înțelegerii unor făcători de rele ”profesioniști” ce-și freacă mâinile de plăcere, acum, când văd cum păcălesc lumea! Nu există așa ceva,...proverbul ”bine faci, bine găsești”, merită schimbat cu celălalt, ”bine faci, rău găsești” pentru că o realitate pare să se fi schimbat substanțial, de multă vreme încoace, în care, se spune, orice bine nu scapă nepedepsit! Nu mai știu ce să cred, vă las pe dumneavoastră să trageți cuvenitele învățături!

Autor: Vasilica Ghiță Ene

Articole înrudite

  • „Cu o floare nu se face primăvară”

    Sigur că da, doar cu un ghiocel viteaz nu putem spune că a venit primăvara! Nu întâmplător am zis așa, pentru că s-au mai văzut cazuri, și nu puține, când imediat după ce a apărut ghiocelul în brazdă acesta a fost surprins de o zăpadă venită pe neșteptate dinspre iarna ce nu se lasă dusă cu una, cu două!

  • „Rău cu rău dar mai rău fără rău”

    Păi, da, este un lucru dovedit că trăind lângă un om rău, mult timp, când acesta dispare, toate legăturile tale cu o anumită realitate se rup și într-o zi te pomenești că ți-este dor de cel ce te-a chinuit și exclami, ”rău cu rău dar mai rău fără rău”!

  • „Vecinul de lângă casă niciodată nu te lasă”

    Iată un proverb care te face să zâmbești, de cum îl rostești, mai ales dacă ești de pe la țară! Cei care n-au trăit pe acolo nu s-ar amuza pentru că s-ar putea să-l perceapă mult peste ce ne oferă cuvintele!

  • „De ce ți-este frică, nu scapi”

    Iată o vorbă de duh pe care am auzit-o ori de câte ori mi-a fost frică de ceva, de cineva; a existat, prin preajmă, întotdeauna, o voce care mi-a amintit proverbul acesta. Eu l-am asimilat nevoii de a trece, cumva, de frică,....mai departe!

  • „A băga mâna în foc pentru cineva”

    Avea mama un obicei, lua durele de pe plita sobei încinse, cu mâna goală, fără să se frigă! Eram uimită cu câtă încredere făcea asta că n-are să pățească nimic.

    La fel și cu tăciunii din vatră de care avea nevoie pentru a porni focul în vasul cu care mergea la cimitir, la tămâiat, încă de la crăpatul zorilor! Niciodată nu s-a fript! Așa și în cazul oamenilor, băga mâna în foc pentru te miri cine!