-

„Cu o floare nu se face primăvară”

Sigur că da, doar cu un ghiocel viteaz nu putem spune că a venit primăvara! Nu întâmplător am zis așa, pentru că s-au mai văzut cazuri, și nu puține, când imediat după ce a apărut ghiocelul în brazdă acesta a fost surprins de o zăpadă venită pe neșteptate dinspre iarna ce nu se lasă dusă cu una, cu două!

Primăvara autentică este plină de multe alte flori mai atente la momentul de înflorire și de ieșire în lume, zambile, narcise, lalele, mărgăritare și care, unele după altele, sunt mai prevăzătoare la alegerea orei de trezire la viață. Altele refuză să iasă pentru că locul în care s-au aflat, până mai ieri, nu mai este așa prietenos și prielnic dezvoltării lor ulterioare! Poluarea, lipsa de grijă a grădinarului poate face imposibilă venirea unei primăveri normale printre vestitorii acesteia.

Așa și cu omul-ghiocel, el va fi mereu pionierul unei idei noi, a unui proiect viitor, doar că, mai cu seamă, el, are nevoie de mai mulți oameni pentru a pune în practică gândurile lui inovatoare! De multe ori, ghiocelul om este mult timp singur și, uneori, nesecondat niciodată, din motive variate, de cei care ar putea transforma în realitate un gând nou nouț și folositor tuturor.

Așa se explică lipsa schimbărilor notabile în satele noastre unde nu se întâmplă mai nimic pentru că nimeni nu pune în practică ideile bune pe care un membru al comunității le exprimă din vreme, câteodată prea din vreme, și la aplicarea cărora ar trebui să lucreze și ceilalți pentru a putea veni primăvara cum trebuie și în lumea satului românesc, acolo de unde a plecat și proverbul pe care îl comentăm azi!

Cu o floare nu se face primăvară, în mod sigur, cum nici cu un singur om nu se pot urni din loc multele dintre faptele care ne-ar ajuta pe noi să trăim primăverile necesare pentru un nivel de trai corespunzător secolului în care trăim!

Autor: Vasilica Ghiță Ene

Articole înrudite

  • „Rău cu rău dar mai rău fără rău”

    Păi, da, este un lucru dovedit că trăind lângă un om rău, mult timp, când acesta dispare, toate legăturile tale cu o anumită realitate se rup și într-o zi te pomenești că ți-este dor de cel ce te-a chinuit și exclami, ”rău cu rău dar mai rău fără rău”!

  • „Vecinul de lângă casă niciodată nu te lasă”

    Iată un proverb care te face să zâmbești, de cum îl rostești, mai ales dacă ești de pe la țară! Cei care n-au trăit pe acolo nu s-ar amuza pentru că s-ar putea să-l perceapă mult peste ce ne oferă cuvintele!

  • „De ce ți-este frică, nu scapi”

    Iată o vorbă de duh pe care am auzit-o ori de câte ori mi-a fost frică de ceva, de cineva; a existat, prin preajmă, întotdeauna, o voce care mi-a amintit proverbul acesta. Eu l-am asimilat nevoii de a trece, cumva, de frică,....mai departe!

  • „A băga mâna în foc pentru cineva”

    Avea mama un obicei, lua durele de pe plita sobei încinse, cu mâna goală, fără să se frigă! Eram uimită cu câtă încredere făcea asta că n-are să pățească nimic.

    La fel și cu tăciunii din vatră de care avea nevoie pentru a porni focul în vasul cu care mergea la cimitir, la tămâiat, încă de la crăpatul zorilor! Niciodată nu s-a fript! Așa și în cazul oamenilor, băga mâna în foc pentru te miri cine!

  • „Agonisești la tinerețe ca să ai la bătrânețe”

    Cam așa este, că dacă toată viața ai așteptat să primești, ba de la unul, ba de la altul, sigur nu vei avea sorți de izbândă să trăiești tot așa până la bătrânețe. Dai, dacă dai, dar până când, spune cel care dă?!