-

„Ce-i în mână, nu-i minciună”

Iată un proverb pentru oameni practici, adică, pentru cei care nu vor da.... ”cioara din mână, pe cea de pe gard”! Vă este clar?! Sunt persoane care primesc tot felul de lucruri de la viață pentru care nu sunt mulțumite și spun, lasă, nu băgăm în seamă nimicurile astea, vor veni altele mai mari, mai multe și mai frumoase și aruncă pe traseu toate micile victorii alergând, din lăcomie și fală către ceva ce există doar în imaginația lor;

de obicei sunt cei care nu se opresc la iubirea adevărată pentru că persoana iubită nu face parte din clasa socială adecvată, nu se mulțumesc cu orice serviciu chiar dacă nu sunt pregătiți pentru ceea ce își doresc, nu se împrietenesc cu persoane aflate în nevoi și nici cu cele care le reproșează comportamentul ciudat și, în general, nu se mulțumesc cu ce au la un moment dat în viața lor personală, în mână, palpabil, ca rezultat al propriilor calități!

Totdeauna este de vină altcineva pentru eșecurile lor, mereu sunt nemulțumiți față de nivelul lor de trai asigurat, de regulă, de către altcineva; mâncarea nu este bună, muzica nu-i cea potrivită, hainele nu sunt de firmă, lumea este, toată, rea, și universul ar face bine să se învârtă în jurul lor și...  "lasă, nu merită să ne ocupăm mâinile cu așa ceva”.

Sunt cei care nu se mulțumesc cu ce au în mână, atunci când au, vor mai mult! Aceștia ajung, sigur, la sfârșitul vieții, singuri, nemulțumiți de tot și de toate și învățând, cu siguranță, sensul proverbului... ”ce-i în mână, nu-i minciună”, prea târziu, când, de regulă, mâinile nu îi mai ascultă, sau, nu mai au nimic real care să fie pipăit și însușit cu mâinile lor!

Autor: Vasilica Ghiță Ene