-

„Cele bune să se-adune, cele rele să se spele”

Așa să fie, să se adune faptele și vorbele bune și să facă din om curățenia întruchipată a lumii, oare este posibil? Să încercăm deci să dezghiocăm înțelesul acestui proverb.

Cunoscând firea umană, după cel puțin 60 de ani ai mei petrecuți printre semeni, aș zice că este o întreprindere imposibilă!

Cum să uiți răul făcut, când ți-ai trăit fiecare secundă a vieții tale mursecându-ți gândurile bune, omorându-le din fașă și complotând cu tine la ideea cum să dai lovitura de grație dușmanului, mai mult sau mai puțin vinovat. Este o mare calitate a omului de a se învinge pe sine în interiorul luptei pe care o are în suflet între bine și rău și bag de seamă că nu tot creștinul poate să aleagă să șteargă cu buretele din inimă, zavistia și răutatea din minte.

Cine și cum reușește să ierte răul făcut, cu siguranță numai de dumnezeire este plin, cine, nu, are drum deschis către întunecime. Cele bune să se adune, că vor fi și ele, acolo, preț de o bucurie, două, suficiente, aș zice, de a ne oferi prilejul unic să dăruim lumea cu harul nostru divin cu care ne încărcăm doar după ce am spălat relele în mijlocul cărora, să recunoaștem în fața noastră, nu ne-am simțit bine niciodată!

Cele bune să se adune, cele rele să se spele și să se ducă pe apa sâmbetei iar noi să ne înnoim, din interior către exterior, și să luminăm lumea!

Autor: Vasilica Ghiță Ene