-

„Nu-i păcat ce bagi în gură, e păcat ce scoţi din ea!”

Iată un proverb menit să ne înveţe că nu ştim să ţinem post cum trebuie şi când trebuie. Ne înfrânăm corpul de la tot felul de mâncăruri mai mult sau mai puţin încărcate de carne, ouă, brânză.

Mâncăruri de frupt - cum li se mai spune în popor. Dar nu ştim să ne înfrânăm gura cea plină, până la refuz, de vorbe nu tocmai pe placul celor care le aud.

Nu de multe ori, fir-uim, noi, cei care ţinem post, adică dăm răilor, mai abitir ca cei care nu postesc, şi o facem cu spume la gură uitând creştinescul îndemn la grija faţă de un alt proverb de răsunet, ”gura, bate... ştim noi ce” când este folosită necuviincios ca o gaură urât mirositoare şi care te încarcă de doamne fereşte... până te nimereşte!

Aş zice că totul vine de la cei şapte ani de acasă când părinţii nu s-au controlat deloc şi niciodată, în faţa copiilor, lângă copii, când au folosit tot felul de injurii.

Mame care îşi dau copii necuratului de multe ori pe zi, taţi care înjură şi când îşi dau cu ciocanul peste degete, copii care provoacă râsul printre maturi după ce folosesc cuvinte deocheate… toate astea, şi în post, şi în afara lui.

Este, acest comportament, un mod de viaţă tot mai des urmat, în ultima vreme! Ce este cel mai păcat, ce bagi în gură sau ce scoţi din ea?! Ce rost mai au înfrânările noastre din perioada postului, dacă ne blagoslovim pe noi şi semenii cu vorbe care ne încarcă de toate păcatele posibile şi imposibile şi care ne semnează un bilet de voie permanent către iadul uman pe care îl construim cu ajutorul cuvintelor greu de iertat, chiar şi la spovedanie, dacă o faci!