-

Boboteaza – ziua sfântă în care cerurile se despică

Astăzi prăznuim Botezul Domnului, una dintre cele mai însemnate sărbători ale creștinătății prin care noi, oamenii, primim mărturia Treimii. Sărbătoarea, cunoscută și sub denumirea de "Epifanie" sau "Teofanie" (termeni ce provin din limba greacă și înseamnă "arătare", "descoperire") este dovada supremă a iubirii lui Dumnezeu față de oameni, prin Fiul Său.

Fundamentul acestei mari sărbători este Dumnezeul iubirii, un Dumnezeu în trei Persoane, un Tată, un Fiu și Duhul Sfânt. Iubirea aceasta este din veci și ca iubirea aceasta să fie desăvârșită, Tatăl vrea să mai aibă și pe un al treilea, care Să se bucure împreună cu El de Fiul Său, și Fiul să Îl aibă pe acest al treilea ca să se bucure împreună cu El de Tatăl Său. Aceasta este iubirea perfectă: iubirea în trei; din semnul și din puterea acestei iubiri ne botezăm noi. Prin botez primim puterea să ne iubim și noi pe noi, cu aceeași forță cu care Tătal, Fiul și Sfântul Duh o fac.

Iisus a venit la Ioan și i-a cerut să-L boteze, nu pentru că avea nevoie de curățire de păcate, căci era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinți creația. Că Mântuitorul nu a venit să primească iertare de păcate de la Ioan, reiese și din faptul că botezul lui Ioan îl ajută pe om să conștientizeze starea păcătoasa, însă, nu ofereă iertarea. De aceea se și spune că era "spre iertarea păcatelor" (Luca 3, 3), pe care avea s-o aducă Hristos. El primește botezul de la Ioan pentru a readuce Duhul Sfânt în creație.

Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseseră zăvorate pentru om și pentru întreaga creație. Prin cuvintele din rugăciunea citită la Bobotează: "Astăzi firea apelor se sfințește...", nu trebuie să înțelegem că harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfințire a apei peste toată apa care există în diverse locuri, ci doar peste apa pregătita din timp pentru acest lucru.

În afară de cele grăite de Iisus la vârsta de 12 ani în templu, Hristos nu a săvârșit nicio minune. Începând cu Botezul Său, Hristos iese din umbră și începe să propovăduiască. A primit botezul la 30 de ani, vârsta maturității la evrei.

În momentul în care Hristos a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel și a stat peste El, iar Tatal a mărturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!" (Matei 3, 17). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat". Acesta este momentul în care Treimea S-a arătat, fiind totodată și fundamentul adevărului care spune că Treimea este dovada iubirii care există din veci și până în veci.

Sfințirea apei

În fiecare an, la Bobotează, se săvârșește slujba de sfințire a apelor în amintirea faptului istoric al botezului lui Hristos, dar și pentru a sfinți și a binecuvânta întreaga natură, revărsând asupra ei deplinătatea harului lui Hristos, prin mijlocirea apei sfințite. Pentru a sublinia amploarea acestei slujbe, este obiceiul ca ea să se săvârșească în afara bisericii, lângă un izvor, un râu, sau fântână, indicându-se, astfel, dimensiunea cosmică a slujbei prin care Biserica vrea să sfințească toata firea, prin darul Sfântului Duh și stropirea cu „apa mântuirii”. Astfel, în ajunul și în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, la rugăciunile arhiereilor și preoților se sfințește Agheasma Mare.

La Iordan, Hristos a alungat răul din apă și, prin ea, din întreaga fire. Prin această sfințire, apele Iordanului au dobândit chipul tainic prezis de profeții Vechiului Testament, devenind imaginea izvoarelor mântuirii (Isaia 12, 3). Odată sfințită, apa devine simbolul Duhului, care-l recreează pe om din apa botezului, pentru împărăția cerurilor și semnifică întreaga creație, izbăvită și sfințită de Dumnezeu.

Minuni care "vorbesc" despre această mare sărbătoare

Întoarcerea apelor Iordanului

Când Iisus a intrat în apă să fie botezat de Sfântul Ioan Botezătorul, se spune că apa Iordanului s-a mișcat în sens invers, spre izvoare ca să arate și natura că Iisus este fiul lui Dumnezeu. Anual, în locul în care Iisus a fost botezat, în ziua de mare sărbătoare care marchează botezul Domnului, în timpul Sfințirii apelor de către creștinii ortodocși, apa Iordanului se mișcă spre izvoare, atât timp cât crucea este în apă.

Peștele ce are imprimată în os scena Botezului

În râul Iordan, unde a fost botezat Domnul Hristos, există o specie de somn caracterizată de ceva supranatural. La cap, care este ceva mai mare de-o palmă, dacă dăm la o parte carnea până la os, întâlnim un lucru extraordinar. În mijlocul osului, se poate distinge foarte clar imprimat un desen, ce reprezintă trupul unui om. De-a dreapta şi de-a stânga se disting aripi de îngeri, iar deasupra lui, un porumbel zburând cu aripile deschise. Din dreptul porumbelului izvorăsc raze ce coboară asupra omului. Prin urmare este reprezentată scena botezului Domnului, aşa cum ne-o înfăţişează şi iconografia bisericească. Acest lucru minunat este întâlnit numai la somnul din Iordan şi din lacul Ghenizaret (care-şi primeşte apa tot din Iordan). În nici o parte a lumii nu mai trăieşte această specie. Pescarii de aici, atunci când prind un astfel de somn, îl eliberează din nou în apă şi nu-l mănâncă, deoarece, aşa cum spun ei, Îl simbolizează pe Hristos.

Articole înrudite