Trimis în Alexandria la studii, s-a familiarizat cu credinta ortodoxă şi s-a botezat acolo. Dupa ce a auzit despre vietuirea asemeni îngerilor a Sfantul Antonie cel Mare, Ilarion a plecat sa-l intalneasca si sa invete de la el cele placute lui Dumnezeu. Insa curând Ilarion s-a întors acasa pentru moartea parintilor sai si impartind tot ce i-a ramas saracilor, Ilarion s-a dus în desertul din vecinatatea orasului Maiuma.
Aici s-a luptat mult cu gandurile necurate, cu risipirea mintii, cu patimile trupului, dar pe toate le-a învins cu munca fizica grea, post şi rugaciune neîncetata.
Vrasmasul diavol, vroia sq-l sperie pe Ilarion cu inchipuiri şi naluciri.
In timpul rugăciunii el auzea copii plângind, femei tanguindu-se, lei ragind.
Sfantul a inteles mestesugirile diavolului care cauta sa-l izgoneasca din pustie dar rugaciunea puternica l-a ajutat sa depaseasca frica.
Odată, nişte hoţi l-au atacat pe Ilarion şi numai cu puterea cuvântului sfântul i-a îndreptat de la viaţa păcătoasă pe care o duceau.
In scurt timp, toată Palestina a auzit de sfantul pustnic.
Domnul l-a învrednicit pe Sf. Ilarion cu puterea izgonirii duhurilor necurate, eliberînd cu harul primit multe suflete din legaturile vrajmasului.
Bolnavii veneau la el pentru vindecare iar sfantul ii slobozea tamaduiti, spunand ca harul lui Dumnezeu nu era de vanzare.
Se spune ca harul sau era într-atat de mare incat numai după mirosul omului sau al hainei ce o purta, sfantul stia felul patimii care robea sufletul omului.
Cu binecuvantarea sfântului, manastirile au inceput sa se inmulteasca în toata Palestina, iar el mergind în vizita de la una la alta, a impus la manastiri un mod de viata ascetic strict.
Cu sapte ani inainte de moartea sa, 371 sau 372 , Sfantul Ilarion s-a mutat inapoi în Cipru, unde a trait în singuratate pana in clipa in care Domnul l-a chemat la El.
In Biserica romano-catolica pe data de 21 oct. – Sf. Ursula, Sf. Celina, Sf. Ilarion abate.
Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin!