-

Sf. Ap. Iacob si Alfeu, Sf. Cuv. Andronic si Atanasia

Pe data de 09 octombrie, în Biserica Ortodoxă, se face pomenirea Sfantului Iacob. Acesta a fost unul dintre cei 12 Apostoli ai Mantuitorului Iisus Hristos si a propovaduit cuvantul Evangheliei in sudul Palestinei si in Egipt.

Sfantul Iacob al lui Alfeu a fost rastignit pe cruce de pagani.

Sfantul Andronic, si sotia lui Atanasia
Sfantul Andronic, a fost din Antiohia cea mare, lucrator de argint, foarte cucernic, plin de fapte bune si bogat, a luat de sotie pe Atanasia, femeie curata si iubitoare de Dumnezeu.

Bogatia lor o împarteau în trei parti: o parte la saraci, alta la împodobirea bisericilor si a treia la trebuinta casei lor. Au nascut ei un fiu si o fiica, iar dupa nasterea celor doi fii, n-au mai adaugat a se cunoaste trupeste.

Traind asa doisprezece ani împreuna, fiii lor într-o zi îmbolnavindu-se amandoi fiii au murit.

Andronic, nu se arata mâhnit de acea întamplare, ci înca a strigat fericitul, acel glas al lui Iov, zicând: "Gol am iesit din pantecele maicii mele, gol ma voi si duce", "Domnul a dat, Domnul a luat".

Dar Atanasia, avea jale nemangaiata, zdrobindu-se cu atatea plansuri. Iar dupa ingropare nu voia Atanasia sa mearga la casa sa, ci sedea langa mormantul fiilor sai plangand.

La miezul noptii i s-a aratat ei Sfantul Mc. Iulian, în chip de calugar, zicandu-i: "Pentru ce nu lasi pe cei ce sunt aicea sa se odihneasca, femeie?"

Iar ea a zis: "Nu te mania pe mine, domnule; sunt mahnita, pentru ca doi fii am avut, si pe acestia astazi i-am îngropat împreuna".

Iar el i-a zis: "Dar de ce plângi pentru dânsii? Ca in ce chip cauta firea omeneasca mancare si nu se poate a nu-i da, asa si copiii cu cerestile bunatati se hranesc de la Hristos, pe Care roaga-L, zicând: "Dreptule judecator, daca ne-ai lipsit de cele pamantesti, nu ne lipsi de cele ceresti".

Iar ea auzind acestea s-a smerit si si-a schimbat mahnirea în bucurie, ca zicea: "Daca fiii mei vietuiesc în cer, apoi de ce plâng eu?" Si s-a întors sa mai vorbeasca cu cel ce i se aratase si nu l-a mai vazut; l-a cautat prin toata biserica, si n-a aflat pe nimeni. Atunci Atanasia a cunoscut ca vedenie a fost, si s-a spaimantat; si mergând a spus barbatului ceea ce a vazut, si s-au mângâiat amandoi.

Nu dupa multa vreme, a zis Atanasia catre Andronic: "Lasa-ma la o mânastire, ca sa-mi plâng pacatele", si el primind cuvântul cu bucurie, fiindca dorea si el, au impartit cea mai multa parte din avutia lor la saraci, si au iertat robii ce erau cumparati, iar cealalta avutie a lor au dat-o socrului sau ca sa faca bolnita de saraci si gazda strainilor, si luându-si putina avere, cat sa le fie pe cale, au iesit noaptea din cetate numai ei amandoi.

Plangand amandoi, au mers in calea lor si ajungand la Ierusalim s-au închinat la Sf. Locuri, si vorbind cu multi parinti, au luat binecuvântare de la dansii. Si auzind de parintele Daniil, au mers la dânsul, si i s-au închinat lui; acesta vorbind cu ei cuvant de mantuire, mult i-a folosit, si scriindu-le o carte i-a binecuvantat si i-a trimis la Mânastirea Tavenisiotului.

Deci mergand acolo, a dat fericitul Andronic pe sfânta lui sotie Atanasia la mânastirea de femei.

El intorcandu-se la parintele Daniil, a primit ingerescul chip si a petrecut fericitul langa acest parinte doisprezece ani, nevoindu-se.

Dupa aceasta a rugat pe parintele sa-l lase pe el la Ierusalim sa se închine la Sfintele Locuri; iar parintele Daniil facând rugaciune i-a dat voie. Si mergând parintele Andronic în partile Egiptului, a sezut sa se odihneasca putin sub un copac, si iata dupa rânduiala lui Dumnezeu a vazut pe fericita Atanasia, femeia sa, care mergea în chip barbatesc, si s-au închinat unul catre celalalt. Deci a cunoscut Atanasia pe barbatul sau, iar el nu a cunoscut-o pe ea. Caci cum era cu putinta sa o cunoasca, ca fata ei se vestejise de înfrânare, si era neagra ca un arap: Catre aceasta înca si rânduiala sa schimbându-si, era îmbracata barbateste, si a întrebat pe Andronic, zicând: "Oare, nu esti tu ucenicul parintelui Daniil, cel ce se numeste Andronic?" Iar el a zis: "Eu sunt". Si iarasi l-a întrebat: "Unde mergi Avva Andronic?" Raspuns-a Andronic: "Ma duc la Sfintele Locuri sa ma închin; dar tu unde mergi, si cum îti este numele?" Iar ea a zis: "Ma duc si eu la Sfintele Locuri, si numele îmi este Atanasie" (pentru ca asa îsi schimbase numele). Si a zis Andronic: "Sa mergem dar împreuna". Iar Atanasie a zis: "De voiesti sa mergi cu mine, sa pui paza gurii tale ca în tacere sa calatorim". Iar el a zis: "Bine, sa fie asa precum voiesti". Grait-a Atanasie: "Sa mergem dar, si rugaciunile sfântului tau staret sa calatoreasca cu noi".

Si ajungând la Sfânta Cetate si închinându-se la Sfintele Locuri, s-au întors cu tacere la Alexandria. Si a zis Atanasie catre parintele Andronic: "Voiesti, parinte, sa petrecem amândoi într-o chilie?" Raspuns-a Andronic: "Sa petrecem; însa mai întâi voi întreba pe staret daca ne va porunci noua ca împreuna sa petrecem". Si a zis Atanasie: "Mergi si intreaba, iar eu te voi astepta pe tine în schitul ce se cheama Optsprezecinicul; si de-ti va porunci parintele sa vii la mine, precum am umblat cu tacere, asa cu tacere si în chilie sa petrecem. Iar de nu vei putea sa petreci in tacere, sa nu vii la mine; ca macar si parintele de ar porunci, nu voi sa vietuiesc acolo unde nu ar fi tacere".

Si mergand Andronic la Avva Daniil, i-a spus de impreuna-calatorul sau Atanasie. Si a zis Daniil lui Andronic: "Mergand sa iubesti tacerea, si sa petreci cu Atanasie de vreme ce este calugar desavarsit".

Deci a luat Andronic pe Atanasie, si l-a dus în chilia sa, si au petrecut în frica lui Dumnezeu cu tacere alti doisprezece ani; si n-a cunoscut Andronic ca Atanasie este sotia lui.

Pentru ca aceea se ruga cu deadinsul lui Dumnezeu ca sa nu fie cunoscuta de barbatul sau. Iar Avva Daniil adeseori venea la dânsii si-i invata.

Odata fiind la dansii, si mult graindu-le de folosul sufletului, se intorcea; si mai inainte de a sosi în chilia sa, l-a ajuns fericitul Andronic, zicându-i: "Parinte Daniel, parintele Atanasie se duce catre Domnul!"

Intorcandu-se staretul, l-a aflat într-o mare fierbinteala; si a inceput Atanasie a plange, iar staretul i-a zis: "Se cade sa te bucuri ca mergi sa întâmpini pe Hristos, iar nu sa plângi".

Raspuns-a Atanasie: "Nu plang pentru mine, ci pentru parintele Andronic; ci sa faci dragoste parinte, dupa îngroparea mea vei afla o scrisoare sub capatâiul meu, si citind-o sa o dai parintelui Andronic".

Facând rugaciune, s-a împartasit Atanasie cu dumnezeiestile taine, si s-a dus catre Domnul. Si au venit fratii sa îngroape trupul lui, si aflara ca era femeie cu firea ei. Iar Avva Daniil a aflat sub capatâiul ei scrisoarea si, citind-o, a dat-o lui Andronic. Atunci a cunoscut Andronic, ca femeia lui era, si toti au laudat pe Dumnezeu.

S-a auzit aceasta in toate Lavrele, si trimitand Avva Daniil a chemat pe toti parintii cei din Egipt, si pe cei din pustiul cel mai dinauntru, si s-au adunat din toate Lavrele, si au îngropat cu cinste sfantul trup al fericitei Atanasiei, marind pe Dumnezeu cel ce i-a dat o asemenea rabdare.

Dupa îngroparea ei, au petrecut staretul cu Andronic pana la a saptea zi, si în ziua a saptea facând pomenirea celei ce se mutase, a voit ca sa ia pe Andronic în chilia sa, iar Andronic il ruga zicand: "Lasa-ma aicea parinte, ca si eu sa ma ingrop cu doamna mea Atanasia".

Lasandu-l staretul s-a dus si înca nesosind el pana la chilie l-a ajuns un calugar, zicându-i: "Parintele Andronic se duce catre Domnul".

Si a trimis staretul in urma parintilor celor ce plecase, zicând: "întorceti-va cu mine la parintele Andronic; iar ei întorcandu-se l-au aflat înca viu, si au luat binecuvantare de la dansul.

Sfarsindu-se cu pace parintele Andronic, s-a îngropat cu fericita Atanasia, laudand pe Dumnezeul cel minunat între sfintii sai.

In Biserica romano-catolica pe data de 09 oct. – Ss. Dionisie ep., Ioan Leonardi pr., Abraham patriarhul.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dimnezeu, miluieste-ne şi ne mantuieste pe noi. Amin!