-

Sfântul Cuvios Onufrie

Pe data de 12 iunie, în Biserica Ortodoxă, se face pomenirea Sfântului Cuvios Onufrie. Acesta a trăit în jurul anilor 350-400. După ce a primit botezul, a fost dus de tatăl sau la o mânăstire, pentru a crește potrivit voii lui Dumnezeu.

Mai târziu, Sfântul părăsește mănăstirea și merge în deșert. Călăuzit de un înger, ajunge la Ieremia, un bătrân sihastru. Acesta l-a învățat ce înseamnă viața în singurătate. După câteva zile, l-a condus la o peșteră și i-a spus că acela este locul în care trebuie să se nevoiască.

Bătrânul a continuat să-l viziteze o singură data pe an, până când a trecut la cele veșnice. De la moartea acestuia, Onufrie a rămas fără nicio prezență omenească.
Timp de 70 de ani, a îndurat arșița zilei, frigul nopții, luptându-se neîncetat cu demonii și cu neputințele firii.

După ce inima lui s-a întărit desăvârșit în dragostea pentru Dumnezeu, un înger al Domnului a început să-i aducă pâine pentru hrana lui. În afară de aceasta, prin marea purtare de grijă a lui Dumnezeu, lângă chilia lui a crescut un curmal care rodea și a început să izvorască și un fir bun de apă dulce, din care își putea potoli setea. "Dar cu toate acestea", a zis Marele Onufrie, "cel mai mult mă hrănesc și îmi astâmpăr setea cu cuvintele cele dulci ale lui Dumnezeu".

După acești ani, Cuviosul Pafnutie cel Mare merge călăuzit de înger prin deșert și ajunge la peștera Cuviosului Onufrie.

Întrebat de Pafnutie cum s-a împărtășit în tot acest timp petrecut în pustie, Cuviosul a răspuns că în fiecare duminică, un înger al Domnului aducea fiecărui pustnic Trupul și Sângele Domnului.

Bătrânul Onufrie i-a descoperit Sfântului Pafnutie că Dumnezeu l-a călăuzit până la peștera sa, pentru a-i îngropa trupul, căci venise vremea să treacă la cele veșnice.

În pragul morții sale i-a spus lui Pafnutie: "Lepădând toată grija lumească pentru a ne dărui lui Dumnezeu, nu mai simțim nici foame, nici sete, nici vreo altă slăbiciune. Și atunci când unul dintre noi dorește cu nostalgie să revadă oamenii, îngerii îl duc, prin mijlocirea vedeniei, în rai, unde se vede atât de pătruns de lumina dumnezeiască, încât uită de toate greutățile sale și se întoarce cu mult mai mare putere la asceza sa"€œ.

Mormântul său a fost săpat de doi lei. Îngropând cu cinste trupul Sfântului Onufrie, Avva Pafnutie s-a întors la Mănăstirea lui și le-a descoperit și celorlalți frați, viața minunată a acestui mare sfânt.

Sursă : crestinortodox.ro

În Biserica romano-catolică pe data de 12 iun - Sf. Gaspar.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!