-

Înălțarea Domnului

În fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Paști, Biserica Ortodoxă sărbătorește praznicul Înălțării Domnului. Înălțarea Domnului Hristos, ca și Învierea Sa au fost înțelese ca fiind niște lucrări ale Tatălui asupra Fiului Său. Atât în Înviere cât și în Înălțarea Sa, Hristos nu este pasiv.

Evanghelistul Luca spune că Hristos i-a luat pe ucenicii Săi, i-a dus spre Betania și acolo Și-a ridicat mâinile, i-a binecuvântat și pe când îi binecuvânta, S-a depărtat de ei și S-a înălțat la cer. Înălțarea lui Hristos nu înseamnă retragerea din creație, El continuă să fie prezent și lucrător prin Sfântul Duh.

Temei pentru credința în Înălțarea lui Hristos avem și în Evanghelia lui Marcu, în versetul 19 din capitolul 16, unde se spune că Iisus Hristos S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta Tatălui.

Astfel, Tatăl îl iubește pe Fiul în Sfântul Duh nu doar ca Dumnezeu ci și ca om. Prin acesta trebuie să înțelegem că toți cei care ne-am unit cu Hristos, devenim părtași la această iubire dumnezeiască.

Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească. Astfel, în toate bisericile, mănăstirile și catedralele ortodoxe din țară și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români.

În Biserica romano-catolică pe data de 29 mai - Ss. Cristofor Magallanes; Elena, mama împ. Constantin; Eugen de Mazenod, ep

Înalțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor, cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se ei, prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii. Amin!

 

Tot pe data de 21 mai, în Biserica Ortodoxă, se face pomenirea Sfântului Constantin și a mamei sale Elena. Sfântului Constantin a fost fiul împăratului Constantius care se numea Chlorus și a cinstitei Elenei.

Constanţiu a fost nepot de fiică lui Claudiu cel ce a împărăţit în Roma mai înainte de împărăţia lui Diocleţian şi a lui Carin. După moartea tatălui său din 304, a fost proclamat împărat.

Intră în conflict cu Maxențiu, fiul împăratului Maximian, pentru că acesta dorea să ocupe funcția pe care el o deținea.

În ziua premergătoare luptei cu Maxențiu, în anul 312, Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă și o inscripție: ,,In hoc signum vinces,, (prin acest semn vei birui). Noaptea, în vis, i se descoperă Hristos Dumnezeu, și-l îndeamnă să pună semnul sfintei cruci pe toate steagurile armatei sale. Constantin va ieși biruitor din luptă și pe însuşi pierzătorul Maxenţiu l-a aruncat în râul Tibon.

În anul 313 va da un decret prin care va opri prigonirea creștinilor iar creștinismul va deveni religie permisă în imperiu.
Religia creștină va deveni religie de stat, în vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395).

Amintim că în vremea împăratului Constantin s-a ținut primul Sinod Ecumenic, la Niceea în anul 325, unde a fost înlăturată erezia lui Arie și s-au alcătuit primele articole din Crez.

Sfântul Constantin, a vrut să zidească o cetate, unde se zice că a avut loc rƒăzboiul Troienilor cu elinii, însă a fost oprit prin dumnezeiasca înştiinţare şi i s-a poruncit de la Dumnezeu in Bizant să-şi zidească cetatea.

Împăratul Constantin a murit în anul 337.

Împărăteasa Elena, mamă sfântului Constantin, este cea care a descoperit pe dealul Golgotei, crucea pe care a fost răstignit Hristos Dumnezeul nostru.

Aceasta s zidit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret și multe alte sfinte locașuri.

Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l și ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împărați Apostolul Tău, Doamne, împărătească cetate în mâinile Tale o a pus, pe care păzește-o totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule iubitorule de oameni. Amin!

Constanţiu a fost nepot de fiică lui Claudiu cel ce a împărăţit în Roma mai înainte de împărăţia lui Diocleţian şi a lui Carin.