Aici va parcurge, după rânduială, toate încercările duhovnicești, în 1697, la vârsta de 25 de ani, a fost călugărit. După moartea părintelui egumen Ioan, este numit, la nici treizeci de ani, stareț al Mănăstirii Neamț, pe care o va conduce până în anul 1704.
Va pleaca la Kiev, unde, la Lavră Pecerska, îl cunoaște pe Sfântul Dimitrie al Rostovului, căruia îi devine ucenic. Revine la Mănăstirea Neamț în 1706 și se hotărăște să aleagă sihăstria într-o pădure lângă Muntele Chiriacul.
De aici, sihastrul Pahomie a fost chemat pentru scaunul episcopal de la Roman. L-a uns domn pe Nicolae Mavrocordat.
Sfântul Pahomie în anul 1714 părăsește de bună voie scaunul arhieresc, merge la Neamț, unde va stă doar patru zile, și se va retrage din nou, lângă Muntele Chiriacu.
După multe necazuri, Pahomie a pornit în pribegie, oprindu-se la Lavră Pecerska.
A trecut la cele veșnice pe 14 aprilie în anul 1724. Înainte de a se mută la Domnul, a îmbrăcat marea schimă sub numele Pimen.
Moaștele sale sunt păstrate până astăzi în Paraclisul Sfântul Ștefan din Lavră Pecerska.
În Biserica romano-catolică pe data de 14 aprilie - Sf. Tiburţiu, Valerian şi Maxim, m.; Liduina, fc.; Fer. Isabela, fc. m.
Mai-marilor Voievozi ai oștilor cerești, rugamu-vă pe voi, noi, nevretnicii, ca să ne acoperiți pe noi, prin rugăciunile voastre, cu acoperământul aripilor slavei voastre celei netrupești. Izbăvindu-ne din nevoi ca cei ce sunteți mai-mari peste cetele puterilor celor de sus. Amin!
Site- ul: Mitropoliei Clujului Maramureșului și Sălajului și crestinortodox.ro