Informații prețioase despre viața bisericească a primelor comunități creștine provin din așa-numitele „Acte martirice", documente întocmite în limba latină după procesele intentate de către autoritățile romane împotriva celor ce au pătimit pentru credința lor.
Dintr-un astfel de Act martiric aflăm că Sfântul Irineu era episcop în scaunul de la Sirmium, provincia romană Pannonia Inferioară, lângă Singidunum, reședința Caesarului Galerius, ginerele lui Dioclețian.
Irineu a fost chinuit și martirizat prin decapitare, în anul 304.
Sfântul Eutihie s-a născut în Frigia. La 30 de ani, Eutihie a fost ales stareț al unei mănăstiri din Amasia. La vârsta de patruzeci de ani a fost trimis de către Mitropolitul Amasiei ca delegat al său la al V lea sinod ecumenic, de la Constantinopol.
Când s-a adus în dezbaterea Sinodului dacă ereticii puteau fi dați anatemei după moartea lor, Eutihie a arătat că da, acest lucru se poate, în baza cuvintelor dumnezeiești a Cărții Regilor.
Cu prilejul acelui sinod împăratul Iustinian și Patriarhul Mina l-au îndrăgit mult pe Eutihie. Patriarhul Mina l-a rugat pe împărat, ca Eutihie să ocupe scaunul patriarhal după moartea sa. Acest lucru se va întâmpla, Sfântul Eutihie păstorind Biserica lui Hristos în pace timp de doisprezece ani. După acești ani, împăratul Iustinian a căzut în erezia monofizita. Patriarhul Eutihie pentru că s-a împotrivit ereziei, a fost exilat la mănăstirea lui cea dintâi..
Sfântul Eutihie s-a arătat a fi făcător de minuni, căci îi vindeca pe oameni de felurite boli doar cu rugăciunea și prin ungerea cu untdelemn sfințit. După moartea împăratului Iustinian, a fost împărat Iustin. Acesta l-a rechemat pe Eutihie în scaunul patriarhal de la Constantinopol, în care Sfântul a rămas până la moartea lui.
Sfântul Patriarh Eutihie a trecut la cele veșnice în anul 582.
În Biserica romano-catolică pe data de 06 aprilie - Sf. Eutihie, patriarhul Constantinopolului.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne pazeste pe noi. Amin!