Mama lui s-a stins din viaţă la opt zile de la naşterea sa, tatăl sau Filaret, s-a călugărit. Copilul a rămas în grija bunicii care l-a crescut într-un adevărat spirit creştin. Încă din copilărie, Sfântul Nichita frecventa biserica şi a devenit ucenic al pustnicului Ştefan.
După finalizarea studiilor, Sfântul Nichita s-a dus la Mănastirea Midichia. După şapte ani de viaţă sfântă la mănăstire, cunoscut pentru regulile drastice impuse în viaţa monahală a mănăstirii, Sfântul Nichita a fost hirotonit preot. Sfântul Nichifor, cunoscînd viaţa curată a tânărului călugăr, acesta i-a încredinţat conducerea mănăstirii atunci când el însuşi s-a îmbolnăvit.
În timpul prigoanei declanșate de luptători împotriva icoanelor, Sfântul Nichita a fost întemnițat și torturat, fără însă a putea fi clintit din Sfânta Ortodoxie.
În acei ani, sub împărat Leon Armeanul (813-820), erezia iconoclastă a renăscut. Episcopi ortodocşi erau scoşi din funcţie şi exilaţi. În 815 la Constantinopol s-a întrunit un consiliu al ereticilor în cadrul căruia s-a hotărât alungarea Patriarhului Nichifor (806-815), alegînd în locul sfinţiei sale un mirean eretic pe nume Teodot. De asemenea, episcopii ortodocşi exilaţi au fost înlocuiţi cu eretici.
După moartea împăratului Leon Armeanul, Sfântul Nichita a fost eliberat și s-a retras într-un loc pustiu de lângă Constantinopol, unde a petrecut ultimele sale zile în rugăciune. După adormirea sa, trupul lui a fost adus în mănăstirea pe care a păstorit-o. În timpul slujbei de îngropare, mulți bolnavi au ajuns și s-au vindecat atingându-se de trupul său. Sfintele sale moaște au fost așezate lângă cele ale părintelui lui duhovnicesc, sfântul patriarh Nichifor, și ale fratelui său întru nevoințe, sfântul Atanasie.
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, Sfinte Nichita roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Amin!