-

Sfântul Eftimie cel Mare

Pe data de 20 ianuarie, in Biserica Ortodoxa, facem pomenirea Sfantul Eftimie cel Mare. Numele sau inseamna in limba greaca "voie buna”. Acesta a trait in secolul al IV lea, pe vremea imparatului Gratian. S-a nascut in Melitina (Armenia).

La varsta de 29 de ani ajunge la Iersualim si se nevoieste intr-o pestera. Aici savarseste numeroase minuni: a hranit 400 de calatori, in timp ce avea paine nici pentru zece persoane; a deschis portile cerului, tamaduind pamantul de nerodire si a facut posibil, cu rugaciunea lui, ca multe femei sterpe sa aiba copii.

Una din aceste femei este sotia lui Terevon. Acesta rugandu-se de Sfant sa ii ajute pentru a avea fii. Batranul intelegand credinta lor, i-a pecetluit de trei ori cu semnul Crucii, atingand cu mana pantecele femeii si a zis: „ Mergeti, bucurandu-va intru Domnul, pentru ca iata va daruieste prin iubirea Lui de oameni trei fii, parte barbateasca". Crezand cuvintele sfantului batran, s-au dus cu bucurie la ale lor; apoi a zamislit cea stearpa trei fii.

Sfantul Eftimie a fost si un mare aparator al dogmelor bisericesti. Luptand impotriva lui Nestorie, iar pe Chiril al Alexandriei, il numeste luptator si invatator al dreptei credinte.

Slujitori ai marelui Eftimie au grait despre dansul: „Nu l-am cunoscut mancand ori vorbind cu cineva fara de mare nevoie, afara de sambata si de duminica. Nu l-am vazut pe dansul cumva dormind, iar uneori sezand putin, iar alteori o franghie spanzurata intr-un colt al acoperisului chiliei tinand-o in amandoua mainile, se impartasea cu putin somn pentru nevoia firii".

Sfantul Eftimie cel Mare a trecut la cele vesnice la varsta de 97 de ani.

Tot astazi facem pomenirea Sfintilor Mucenici Vas, Eusebiu; Sfintilor Mucenici In, Pin si Tim.

In Biserica Romano-Catolica, pe data de 20 ianuarie, se face pomenirea Sfantului Fabian si a Sfantului Sebastian.

„ Veseleste-te pustie ceea ce nu nasteai, bucura-te ceea ce nu aveai durere, ca ti-a inmultit tie fii barbatul doririlor celor duhovnicesti, cu buna credinta sadindu-i, cu infranarea hranindu-i, spre savarsirea bunatatilor. Cu ale carui rugaciuni, Hristoase Dumnezeule, mantuieste sufletele noastre. Amin!”.