-
Puterea credintei

Puterea credintei

În duminica a IV-a dupa Rusalii se citește Evanghelia după Matei, cu vindecarea slugii sutașului, militar roman care avea sub comanda sa 100 de ostași. Iisus se afla în anul al doilea al vieții sale publice, când atinsese punctul culminant al misiunii Sale. După ce ține predica de pe Munte, plecă prin mulțimea plină de admirație, urmat de ucenici, pentru a ajunge la Capernaum. Aici se întâlnește cu sutașul care vine la Iisus și îl roagă să-l vindece pe servitorul său care era grav bolnav.

Scopul vieții creștine este dobândirea harului Duhului Sfânt (Ioan 3, 5 ), iar aceasta înseamnă a fi organ viu, conștient și activ al Bisericii – garanția de netăgăduit a prezenței Duhului Sfânt în lume (Luca 24, 49 ; Ioan 14, 26 ).
Din acest motiv, este foarte important să învățăm, înainte de toate, ce este Biserica pentru a vedea apoi cât de avansați suntem în împlinirea acestui scop și pentru a ne clarifica etapele ce sunt parcurse pentru atingerea lui. Altfel, există riscul să confundăm scopul vieții duhovnicești cu mijloacele văzute rânduite de Dumnezeu și să rămânem simplii „primitori" ai puterilor sfințitoare de la care să așteptăm un efect magic, fără a ni le însuși în mod real devenind purtători și transmițători ai lor (Ioan 7, 37-38 ).

În Taina Spovedaniei Hristos este prezent în mod nevăzut ca Doctor tămăduitor al sufletelor noastre, suferă împreună cu noi durerile și urmările pe care le-au imprimat patimile în ființa noastră și ne ajută ca robiți de dragostea Lui biruitoare a morții să ne schimbăm viața punând început bun, eliberându-ne din „anturajul" cel înrobitor al diavolului și al plăcerilor trecătoare oferite de trup și lume.

Pagina 74 din 94