-
Puterea credintei

Puterea credintei

Viața veșnică este împărtășirea de Dumnezeu, Care singur este existent din veci, nemuritor și atotputernic. De aceea, după curățirea de păcate (prin Taina Botezului) și după primirea puterii Duhului Sfânt de a lupta cu ispitele (prin Taina Mirungerii), creștinul primește împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos „spre lăsarea păcatelor și viața de veci".

Prin aceasta ni se confirmă încă o dată că scopul vieții noastre creștine nu este doar despătimirea sau chiar străduința de a nu mai săvârși răul, ci unul cu mult mai înalt: viața în unire cu Dumnezeu și dobândirea dragostei ca deprindere izvorâtă din inimă, în mod dezinteresat și permanent.

În duminica a IV-a dupa Rusalii se citește Evanghelia după Matei, cu vindecarea slugii sutașului, militar roman care avea sub comanda sa 100 de ostași. Iisus se afla în anul al doilea al vieții sale publice, când atinsese punctul culminant al misiunii Sale. După ce ține predica de pe Munte, plecă prin mulțimea plină de admirație, urmat de ucenici, pentru a ajunge la Capernaum. Aici se întâlnește cu sutașul care vine la Iisus și îl roagă să-l vindece pe servitorul său care era grav bolnav.

Scopul vieții creștine este dobândirea harului Duhului Sfânt (Ioan 3, 5 ), iar aceasta înseamnă a fi organ viu, conștient și activ al Bisericii – garanția de netăgăduit a prezenței Duhului Sfânt în lume (Luca 24, 49 ; Ioan 14, 26 ).
Din acest motiv, este foarte important să învățăm, înainte de toate, ce este Biserica pentru a vedea apoi cât de avansați suntem în împlinirea acestui scop și pentru a ne clarifica etapele ce sunt parcurse pentru atingerea lui. Altfel, există riscul să confundăm scopul vieții duhovnicești cu mijloacele văzute rânduite de Dumnezeu și să rămânem simplii „primitori" ai puterilor sfințitoare de la care să așteptăm un efect magic, fără a ni le însuși în mod real devenind purtători și transmițători ai lor (Ioan 7, 37-38 ).

Pagina 76 din 96