Sânmedru, patronul păstorilor și începutul iernii

În credința populară, anul este împărțit în vară și iarna. Dacă Sfăntul Gheorghe incuie iarna și înfrunzește întreaga natură, Sfântul Dumitru desfrunzeste codrul și usuca toate plantele. Exista credința că în această zi, căldura intră în pamânt și gerul începe a-și arăta colții.

Sărbătoarea este primită la sate încă din ajun, de pe 25 octombrie, cu unul din cele mai spectaculoase obiceiuri, focul lui Sâmedru. Se spune că focul este menit să apere copiii care se joacă în jurul lui ori sar peste el când văpaia se domolește. Tinerii, însă, sar peste foc, chiuie și joacă, în speranța că se vor căsători în curând.

Din focul stins, gospodarii iau câte un cărbune pe care îl aruncă în gradina lor, iar cenușa rămasă de pe urma focului este răspândită peste pământuri, crezându-se că astfel grădina respectivă va căpăta dar de rod și de belșug.

Acasă femeile gospodine pregătesc pomeni și împart copiilor fructe uscate, mere, nuci, covrigi, iar în unele zone pentru sufletul celor morți se dă grâu fiert în lapte. În bisericile creștin-ortodoxe se țin slujbe speciale, iar la sfârșit se impart săracilor pachete cu mâncare.

Sfantul Dumitru este considerat și patronul păstorilor. Este ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Aceștia își așează cojocul în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se va așeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspra. Un alt mod de a afla cum va fi iarna, este să urmaresti mersul oilor în dimineața sărbătorii Sfântului Dumitru. Dacă dimineața se va trezi întâi o oaie albă și va pleca înspre sud, iarna va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră și va pleca spre nord, iarna va fi ușoară.

Ziua Sfântului Dumitru era și o zi a soroacelor, se terminau învoielile încheiate între stăpânii oilor și ciobani la Sân-George, de unde și zicerea că "la Sân-George se încaieră câinii iar la Sâmedru se sfădesc stăpânii".

De Sfântul Dumitru se tocmesc servitorii pentru diverse treburi și se strică stânele. Țăranii tund coama cailor până la trei ani, ca să aibă păr frumos.
În anumite zone, țăranii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie, Izvorătorul de mir, ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul, folosit la Sfânta Împărtășanie.

În popor se crede ca Ziua Sfantului Dumitru este și Ziua Soroacelor, de aceea este important ca această zi să te găsească cu toate datoriile și împrumuturile din ultimele șase luni achitate. În caz contrar, se crede că ai putea să le înapoiezi dublu.

De asemenea, se crede că, dacă cinstești această zi cum se cuvine, Sfântul Dumitru te va feri de lovituri. Totodată, în ținurile Olteniei, vitele oamenilor care cinstesc sărbătoarea cu respect și credință sunt ferite de atacurile lupilor.

Vremea din iarna care va urma este însă interpretată și în funcție de alte semne. O iarnă grea și anevoioasă poate fi prevestită de luna plină și de nori în noaptea Sfântului Dumitru. Dacă plouă în această zi și vremea este urâtă, iarna va fi grea. Pe de altă parte, un cer senin prevestește o iarnă blândă.
Conform unei superstiții rămase din bătrani, în această zi nu este bine să folosești pieptănul deoarece riști să atragi asupra ta relele, primejdiile și fulgerele și mai ales mânia lupilor.

Se spune că de Sâmedru usturoiul trebuie să fie deja semănat că altfel, anul care urmează este numai în paguba. Ziua Sfântului Dumitru trebuie respectată pentru că numai așa oamenii vor fi protejați de necazuri și feriti de boli și de alte primejdii.

Tot de Ziua Sfântului Dumitru, înfloresc dumitrițele, ultimele flori ale anului, flori mici, cam cât nasturii de la palton, unele de un roșu-ruginiu, altele vișiniu-putred, cu mirosul iute-ințepător și inconfundabil.