-

Pregătirea ieslei din inimă. Crăciunul din inimă

Tu însă când te rogi, intră în cămara ta
și închide ușa ta și roagă-te Tatălui tău și
Tatăl tău care este întru ascuns
îți va răsplăti ție”.

Nașterea Mântuitorului s-a petrecut în ascuns, în ascunsul ochilor, urechilor și inimilor celor ce nu erau pregătiți. Nașterea Domnului Iisus Hristos nu este tainică din punct de vedere istoric, S-anăscut în vremea lui împăratului (cezarului) Augustus (Octavianus) și a guvernatorului Irod. Proorocii vorbiseră despre toate acestea, vremea și vremurile, putem spune, erau știute și pregătite, dar ascunse inimilor. De aceea când ne rugăm spunem „inimă curată zidește întru mine, Doamne”.


În ascuns s-a petrecut această minunată venire a Răscumpărătorului, într-o iesle, departe de lume, înconjurat de cei ce în ascuns privegheau. Natura toată fiind nepătată de păcat, asista și se cutremura și răspundea cu pace Stăpânului.

Ciobanii –asceți și filosofi, în ascuns, în simplitatea lor, contemplau. Deschiși la inimă, înțeleg această minunată venire și pleacă spre iesle.

Magii de la răsărit, filosofi, cititori în stele, matematicieni –învățați, știutori în tainele adâncului, înțeleg și văd dincolo de cele văzute. Pătrund chiar mai mult, în spațiu. Deschiși la inimă, văd și înțeleg mult mai mult decât astronomii zilelor noastre, percepând infinitul, infinitatea.

Tatăl din infinit, trimite prin Duh, Pruncul, pe Fiul. Din cer, din infinit, coboară o stea și se așază peste iesle, devenită maternitate, locaș, biserică.

Fecioara curată primește dar de a fi Mireasă, mamă, Născătoare de Dumnezeu.

Liniștea, postul, rugăciunea, dragostea fac ca ceea ce este tainic să devină văzut, ceea ce este de neînțeles să se facă lesne de priceput.

În ascuns, păzește-ți simțurile, curățește Templul Sufletului (corpul/ ieslea ta) –cămara rugăciunii cu post și fapte bune. Nu trâmbița cele lucrate pentru a nu știi stânga ta ce face dreapta și a-ți pierde liniștea cu vorbe și cu tulburări de vorbe.

Hristos Dumnezeul nostru vine în ascuns, în deschiderea inimii, ieslea ta. Nașterea mântuirii nu poate veni decâ tîn inima netulburată, liniștită. Clocotul, „tulburarea”, mișcarea creștinului, a omul înnoit, se cade să fie doar dragostea.
Cu dragoste să întâmpinăm Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, să privim, să sperăm la cele de sus, iubind pe cei de jos.

„Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus,
Doamne, slavă Ție!”

Un text de:

Mihai Pacuraru