-

Ce citim pentru hrana sufletului sau de ce citim o carte cu un conținut religios - Partea II-a

"Oriunde ar fi educat copilul, asupra caracterului său se răsfrâng impresiile din locul unde a crescut – și însăși casa, curată, aranjată cu gust, cu ornamente simple și situată într un loc plăcut are o înrăurire nepre¬țuită asupra educației copiilor."
Sfânta Muceniță Alexandra Feodorovna

Fiind vorba de carte și de ce merită să citim, vă propun și o altă experiență. Un exercițiu imaginar: Să ne gândim. Orice casă, orice apartament frumos mobilat, dacă nu are și o icoană cât de mică pe un perete, pare rece, fad. Așa și într-o bibliotecă sau librărie, raftul cu inscripția religios este acea icoană demnă de cinstire și meditare. Raționalismul dur ca piatra al omului de știință în acel loc se înmoaie, iar mitul „crede si nu cerceta” - piere. Aici învățăm care este scopul vieții, cum ar spune Sfântul Serafim de Sarov.

Desigur, o carte religioasă de multe ori, e drept, poate să nu fie o lectură ușoară, poate să ne aducă în conștiință necesitatea parcurgerii unui drum al Golgotei, dar la finele lui ne vom regăsi de fiecare dată, lectura făcându-ne să privim viața și tot ceea ce este în jurul nostru dintr-un alt unghi. Vom putea vedea Piatra din Capul unghiului, pe Hristos Fiul lui Dumnezeu făcut om, ucis și înviat pentru noi oamenii, pe care „zidarii” acestei lumi secularizate refuză voit parcă... să-L recunoască ca Mântuitor.

O carte religioasă nu este o carte de cult, dar ne îndrumă pașii spre a cultiva iubirea noastră față de Dumnezeu. De ce să citim cărți religioase și nu doar cărțile Sfintei Scripturi, Vechiul Testament, Noul Testament, Psaltirea sau cărțile de rugăciune? Nu sunt acestea din urmă totul...?!!

Răspunsul la această întrebare ar putea fi acesta: citind cărțile religioase (Viețile Sfinților, de exemplu, Patericul Athonit, cel Egiptean, cel de la Optina sau Patericul Românesc, Filocalia ș.a.), ne călim duhovnicește, învățăm să descifrăm rostul rugăciunilor, descoperim prin experiențele marilor duhovnici de ieri și de azi modele de viață, pilde cuvântătoare ce oferă răspuns pentru aproape tot ce ne frământă. Încet, încet, ne apropiem de simțirea propriului suflet, deprindem gustul și dragul de a-l hrăni și a-l ține viu, până ajungem chiar să citim în sufletele celor de lângă noi esențialul, frumosul și ceea ce le umple de valoare.

Ca la școală, lectura religioasă nu ne garantează o ascensiune bruscă, în scurt timp. Ci, la fel ca acolo, înaintăm treptat și pe măsura puterilor, voinței și râvnei noastre. Mai întâi, la clasa pregătitoare, facem liniuțe, litere; apoi, la gimnaziu, compunem propoziții și fraze, citim și învățăm tot felul de lucruri; la liceu progresăm în tainele științelor și interpretărilor de noțiuni și texte; la facultate aprofundăm și facem propriile contribuții originale, din experiența dobândită.

Cartea, în general, ne transformă, înseamnă învățătură și uneori relaxare. Dar, pentru a avea un echilibru în casa noastră, a sufletului, este bine să purtăm în inimă ca pe ceva sfânt acea icoană a lecturii religioase, mai cu seamă dacă nu dorim doar să ne numim creștini, ci chiar să învățăm să fim.

Prin cartea religioasă găsim măsura a ceea ce facem, aflăm cum să discernem între bine și rău, pătrundem într-un univers al iubirii, cunoaștem o istorie a omenirii altfel decât ne este prezentată la televizor și aflăm coordonatele, ca dintr-un atlas, pe harta ce duce spre mântuire.

„Ca să ne fie de folos, cărțile patristice (religioase) trebuie citite cu smerenie, atenție și rugăciune. Ele se aseamănă cu tomografele, căci așa cum acelea „fotografiază” starea trupească a omului, la fel și prin acestea «se fotografiază» starea lui duhovnicească. Însă duhul Părinților se face sensibil doar prin duh. Citiți-i pe Sfinții Părinți, chiar și o pagină, două pe zi. Sunt „vitamine” foarte energizante, duhovnicești!” (Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul)