-

Ce citim pentru hrana sufletului sau de ce citim o carte cu un conținut religios - Partea I-a

"Cultivarea este ceea ce rămâne când încheiem cititul.
Din nefericire, mulți citesc ceva ușor, ca să le vină somnul,
în timp ce lectura este ca să ne trezim."
(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul)

Dacă dorim să citim o carte cu un conținut religios, trebuie să avem în vedere mai întâi cum alegem o astfel de carte, pe cea autentică. Mai întâi de toate, să fim prudenți! Să nu o confundăm cu acele cărți de consum ce se propun a fi religioase, dar în esență înclină spre promovarea superstiției ori a fricii apocaliptice paralizante. Găsim din belșug asemenea literatură strecurată voit sau nevoit pe piața de carte.

O carte religioasă are la bază întâmplări, trăiri reale sau cuvinte pline de duh aparținând unor oameni cu viață sfântă, fie slujitori ai Bisericii sau simplii credincioși, mireni. Din ea se dobândește o putere care îndeamnă la acțiune, la schimbarea în bine a vieții și care ajută pe cei doritori la dobândirea evlaviei sănătoase și a recunoștinței perpetue față de Dumnezeu.

O carte religioasă poate să fie scrisă în diferite stiluri și genuri, în funcție de formarea și temperamentul autorului ei, putând să împrumute din atmosfera specifică unui roman de aventuri (dinamism, efervescența trăirilor, suspans), sau din cea a unuia istoric (evenimente pline de semnificații și bogate în înșiruirea lor), sau chiar din claritatea unui dicționar medical (cu precizia lui fină în cunoașterea lumilor tainice din universul interior al minții, al sufletului sau al inimii noastre) și, de ce nu, din ceea ce numim „lecție de viață” (atunci când „personajele” cărții au ca reper principal „universul” necreat, dar existent din veci, al Iubirii inter-personale, dăruitoare de sine, singurul și adevăratul Dumnezeu, treimic).

O carte religioasă nu este ceva plictisitor, searbăd, un tratat rece și lipsit de viață, ci dimpotrivă, prin paginile ei ne ajută să călătorim prin diferite locuri, să fim martori la întâmplări mai mult sau mai puțin înțelese de noi, dar reale, și ne apropie prin tot ce reprezintă ea de realitatea cea mai profundă, descoperindu-ne o lume mai adâncă decât cea văzută, o lume a luminii interioare, spirituală, minunată și dispusă să creadă în minuni.

Cartea „religioasă” nu este deloc habotnică sau înveșmântată fariseic în excese de sentimentalism și formalism. Dimpotrivă, ea este religia în faptă, prezintă legătura curată la care putem ajunge cu semenii și cu Dumnezeu și prin care se dobândește leacul sufletului. Așa cum psihiatria se propune a fi considerată doctorul minții, iar medicina clasică sau naturistă vindecătorul trupului, cărțile cu subiecte religioase ne fac contemporani cu terapeuți, însă dintre cei conștienți că fără de Dumnezeu, fără un suflet viu, sănătatea trupului este doar o amânare a morții cu câteva zile, luni sau ani.

Cartea religioasă este un ghid și o hartă care ne inițiază în taina Bisericii (comuniunii), poarta mântuirii prin care dobândim prietenia Binelui suprem și împăcarea cu noi înșine.

Iată de ce cartea religioasă are dreptul la viață, la a fi citită și dăruită. Pentru că ea însăși este o călăuzitoare spre Viață, spre viața cu sens, veșnică.

Când intrăm într-o bibliotecă sau o librărie, găsim adesea afișe, indicatoare parcă, aproape asemenea celor folosite în circulație: beletristică, aventură, știință, științifico-fantastic, medicină... Printre ele ne întâmpină și cartea religioasă, „mama” cinstită sau uitată din care s-au desprins, conștient sau nu, aproape toate acestea.

"Numele pe care îl scrijeleşti pe scoarţa unui copac se va mări, va creşte odată cu el. La fel şi inima copilului tău. Ceea ce scrijeleşti în anii lui de gingăşie vei citi în cei care vor urma."

Sfântul Paisie Aghioritul