Sfințirea apei - Aghiasma mică
Ierurgiile sunt rugăciuni de binecuvântare și sfințire a omului, a lucrurilor și a tot ce slujește acestuia, de binecuvântare și sfințire a firii înconjurătoare. Ierurgia cea mai cunoscută ce se săvârșește în Biserica Ortodoxă este cea a sfințirii apei (Aghiasmei), apa fiind lucrul cel mai de trebuință în viață de zi cu zi. Cuvântul „Aghiasmă" (Aiasmă) provine de la grecescul „aghios" (sfânt) și înseamnă sfințire. Prin „aghiasmă" se înțelege atât apa sfințită de preot, cât și slujba pentru sfințirea ei.
09 Octombrie 2014, 07:13
Aghiasma este de două feluri:
- Aghiasma mare, când se săvârșește "Sfințirea cea mare a apei" – de Bobotează
- Aghiasma mică, atunci când se săvârșește slujba numită "Sfințirea cea mică a apei"
După cum ne învață Constituțiile Apostolice (VIII, 29) Aghiasma sau „apa sfințită prin slujba bisericească se face când preotul cheamă asupra ei puterea Duhului Sfânt, pentru ca ea să aibă puterea de a sfinți viața oamenilor și a naturii înconjurătoare, făcându-le să dobândească binecuvântarea Domnului. Apa este simbolul curățirii sufletești, a promovării și a sfințirii vieții. La Botezul Domnului, se face aghiasma mare; aceasta se ia înainte de anaforă; se dă și celor ce sunt opriți de la Împărtășanie, ca întărire spre nădejdea pocăinței, a mângâierii și îndreptării lor pentru viitor".
Slujba de sfințire a apei săvârșită la Bobotează are o tradiție veche în Biserică. La început ea purta și numele de "Slujba luminilor", pentru că în această zi se botezau catehumenii (cei luminați cu învățătura Evangheliei).
De asemenea, aghiasma mică mai e cunoscută sub numele de "Sfeștanie/luminare" și se săvârșea de obicei la începutul lunii calendaristice când preotul vizita pe creștini și le binecuvânta casa și gospodăria. Cu timpul, datorită creșterii numărului credincioșilor, s-a obișnuit ca această slujba să se săvârșească mai mult în casele credincioșilor, oricând aceștia simt nevoia, în special în zilele de post (miercuri și vineri).
Iată cum explică această rânduială Molitfelnicul, subliniind efectele ei: „Știut să fie că prea bun obicei este și folositor de suflet să se facă în biserici, în mănăstiri și în case sfințirea apei la toate zilele dintâi ale lunii și a stropi pe oameni în mănăstiri și în chilii, așijderea și în casele mirenilor și toate ale lor. Această apă sfințită pe care Duhul Sfânt prin rugăciunile preoților o sfințește, multe feluri de lucrări are, precum însăși ectenia Sfințirii și rugăciunea mărturisesc. Că prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc și se iartă de păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavolești, gândurile cele rele; iar mintea se curățește de lucrurile cele spurcate și îndreptată spre rugăciune se face; aduce dar pază, înmulțirea câștigului și îndestulare; bolile gonește și da sănătate trupească și sufletească. Și mai în scurt să zicem: toți cei ce o primesc cu credință iau sfințenie și binecuvântare. Pentru această dar, datori sunteți și voi, preoților, să vă învățați enoriașii voștri ca să o primească pe ea cu credință, spre marele folosul lor" (Molitfelnicul, Povățuirea din fruntea slujbei Aghiazmei mici, ed. 1984, p. 167).
Doamne ajută!
