-

Crucea - semnul unei lucrări dătătoare de viaţă, apărătoarea creştinilor

Crucea - semnul unei lucrări dătătoare de viaţă, apărătoarea creştinilorCrucea este semnul unei lucrări dătătoare de viaţă, este mai tare decât Păcatul, decât Iadul şi Moartea, a afirmat patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, în predica la Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala patriarhală la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci.

"Crucea este semnul unei lucrări dătătoare de viaţă, este mai tare decât Păcatul, decât Iadul şi Moartea şi de aceea ea este considerată apărătoarea creştinilor, semn de biruinţă asupra răutăţilor pricinuite de păcate, asupra Diavolului care caută să-i dezbine pe oameni şi să-i despartă de Dumnezeu", a spus patriarhul.

El a explicat că "pentru noi, care ne mântuim, care credem în Iisus cel răstignit şi înviat, crucea este puterea lui Dumnezeu, adică în ea este concentrată puterea iubirii milostive a lui Hristos, putere iertătoare şi jertfelnică, dar şi puterea învierii sale".

"De aceea noi cântăm 'Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim!'. Deci crucea nu este doar semnul suferinţei şi al morţii lui Hristos pe cruce. Este şi semnul biruinţei lui Hristos prin Înviere. De aceea, în noaptea de Paşti, preotul ridică Sfânta Cruce, adaugă la ea lumânarea Învierii şi zice 'Hristos a Înviat!' şi noi răspundem 'Adevărat a Înviat!'. Deci crucea este, deodată, simbolul iubirii jertfelnice a lui Hristos, care s-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce, ca să vindece păcatul neascultării proto-părinţilor Adam şi Eva şi în acelaşi timp crucea este semnul puterii învierii lui Hristos", a spus patriarhul Daniel.

Patriarhul a explicat că Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci ne arată că Biserica cinsteşte crucea Mântuitorului Iisus Hristos atât în forma concretă, materială, cât şi în forma ei duhovnicească, în înţelesul de semn de biruinţă.

"De aceea, noi, peste tot, noi mărturisim credinţa noastră în Hristos prin semnul Sfintei Cruci, mărturisim iubirea noastră faţă de Hristos prin semnul Sfintei Cruci. Aşa găsim crucea pe turlele bisericii, mai ales pe turla principală, care este ca un catarg, iar biserica este în formă de corabie în valurile acestei vieţi, ne trece de la viaţa trecătoare, pământească, la viaţa netrecătoare, cerească. În biserică vedem crucea pe catapeteasmă, sus, o vedem pe masa Sfântului Altar, pe veşmintele preoţilor, pe multe dintre acoperămintele liturgice. Vedem crucea, de asemenea, nu dor în biserică şi pe biserică, ci vedem crucea şi pe porţile ţăranilor români, încât atunci când se intră în curte, se intră într-un spaţiu creştin, în spaţiul unei care în care locuiesc creştini. Crucea a fost pusă la răscruce de drumuri, la întretăiere de drumuri, sau pe marginea drumului, ca să ne amintească de Mântuitorul Iisus Hristos car a zis 'Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!'; crucea este pusă lângă izvoare, ca să ne amintească că Hristos ne-a dăruit apa cea vie, adică harul Duhului SFânt, prin Botez şi prin toată lucrarea duhovnicească a Bisericii; crucea este pusă pe înălţimi pentru că El a fost răstignit pe o colină, Golgota; crucea o întâlnim adesea pe pâine, când mamele noastre pun aluatul la copt fac semnul Sfintei Cruci, sau după ce scot pâinea din cuptor", a mai spus patriarhul Daniel.

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a fost instituită de către Biserică în urma a două evenimente.

Primul este aflarea Crucii de către pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos de către împărăteasa Elena, mama Sfântul Mare Împărat Constantin cel Mare (306-337), şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului de patriarhul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335.

Cea de-a doua întâmplare care a făcut ca această sărbătoare să se generalizeze a fost aducerea Sfintei Cruci de la perşi de însuşi împăratul Heraclius, care, la 14 septembrie 630, a aşezat-o în aceeaşi biserică. În 634, Sfânta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la Constantinopol.

De atunci, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, limitată până în acel an numai la Ierusalim, s-a extins treptat, în toată Biserica de Răsărit. În Biserica apuseană, sărbătoarea a fost introdusă de papa Serghie I (687-701), care era antiohian de origine.

Spre deosebire de alte praznice împărăteşti, Înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ne aduce aminte de patimile şi de moartea Mântuitorului Hristos.

Citește mai mult despre stil de viațăsfatul medicului și idei practice.  

Sursa: AGERPRES

Foto: Pixabay

Articole înrudite

  • „Chipul Maicii Domnului în icoane vechi şi noi”

    Muzeul Etnografic al Transilvaniei, vernisează expoziţia "Chipul Maicii Domnului în icoane vechi şi noi". Vernisajul va avea loc vineri, 14 august, la ora 15.00, la eveniment pot participa maxim 20 de persoane.
    Vernisajul va fi transmis şi live, pe contul de Facebook al muzeului.
    Expoziţia va fi deschisă în perioada 14 august - 20 septembrie 2020, de miercuri până duminică, între orele 10-18, ultima intrare ora 17.00.
    Pentru că suntem în postul Adormirii Maicii Domnului, această expoziţie se doreşte a fi un omagiu închinat Sfintei Fecioare Maria. Expoziţia reuneşte peste 40 de lucrări cu tematică mariologică, atât icoane vechi din secolele XVIII-XIX-XX, realizate de pictori ţărani, cât şi icoane contemporane, pictate de copiii care au participat în tabără anuală organizată în Parcul Etnografic Naţional "Romulus Vuia", dar şi de artişti consacraţi.
    Expoziţia cuprinde tipologii vizuale ale Fecioarei Maria (precum Maica Domnului Hodighitria - Cea care arată Calea, Maica Domnului Platytera - Orantă, Maica Domnului a Semnului, Maica Domnului Eleusa -Tandreţea Maternă, Maica Domnului Galaktotrofousa- Hrănitoare de Prunc, Maica Domnului Împărătiţă, Maica Domnului Îndurerată), dar şi reprezentări care ilustrează evenimente din viaţa Sa (Naşterea Maicii Domnului, Intrarea în biserică, Naşterea Domnului Nostru Iisus Hristos, Soborul Maicii Domnului, Buna Vestire, Adormirea Maicii Domnului). De asemenea, vor fi expuse şi cateva icoane cu scenele Judecăţii de apoi, a Răstignirii, Pogorârii de pe Cruce, Deisis şi Masa Raiului care includ şi prezenţa Maicii Domnului.
    Din colecţia Muzeului Etnografic expunem icoane pe lemn şi pe sticlă, aparţinând diferitelor centre de pictură din Transilvania. Icoanele pe lemn expuse sunt cea a Bunei Vestiri ,atribuită lui Grigore Ranite, pictată la mijlocul sec al XVIII -lea şi Maica Domnului Hodighitria, înconjurată de Prooroci datată 1772, semnată Filip Zugrav.
    Deoarece pictura pe sticlă reprezintă unul din cele mai vechi şi mai originale meşteşuguri tradiţionale româneşti, cu o vechime de peste 200 de ani, o atenţie deosebită va fi acordată icoanelor transilvănene pe sticlă, care redau imaginea Maicii Domnului. Expunem icoane de Nicula, caracterizate prin compoziţia simplificată la extrem, desenul simplu, dar sugestiv, ductul fluent, culorile vii, suprafeţele plate. Despre Nicula, reţinem că a fost primul centru de pictură pe sticlă din spaţiul românesc, cel mai longeviv şi care totodată a influenţat toate centrele ulterioare de iconari din Transilvania.
    La sfârşitul secolului al XVIII-lea, mulţi iconari părăsesc "satul de pictori" Nicula şi se stabilesc în alte regiuni ale Transilvaniei. Mulţi, atraşi de zona Braşovului, se stabilesc în cartierul românesc Şcheii. Aici au trebuit să se adapteze cerinţelor unor oameni bogaţi, care aveau case mai mari şi îşi doreau şi icoane mari şi bogat decorate. Ţăranii pictori s-au grupat în mici ateliere, pentru a face icoane în serie, cu desen schematic şi colorit violent.
    În a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, în Ţara Oltului se naşte o adevărată scoală cu o puternică personalitate şi un stil inconfundabil, marcată de personalităţile pictorilor Savu Moga, care se remarcă prin eleganţa desenului şi distincţia culorii. Un alt reprezentant de marca este Matei Ţâmforea, ale cărui icoane sunt adevărate "naraţii vizuale" rod al imaginaţiei bogate.
    Din cadrul celor două mari centre importante de pe Valea Sebeşului - Laz şi Lancrăm - expunem icoana Adormirii Maicii Domnului, semnată de Pavel Zamfir, datată 1900 şi icoane pictate de membrii familiei Poienaru, care a furnizat în 200 de ani, artei religioase româneşti, un număr de 10 iconari. Icoanele sunt semnate de Maria Poienaru şi Florin Poienaru.
    Expunem şi icoane din Mărginime şi Maierii Alba-Iuliei.
    Expun: Muntean Marcel, Emilian Nicula, Cristina şi Andrei Răileanu, Maria Corina Negreanu, Cornelia Giurgiuman, Niculina Albu, Veronica Ţaţa, Marius Hagău, Suzana Nicoleta Ilie, Mioara Sîntiuan, Florin Poienaru, Teodora Roşca, Cristian Micu, Roxana Chidean, Maria Tonca, Iuliana Văleanu, Karina Herinean.
    Şi copiii: Irina Săcui, Ralf Stoica, Simina şi Filip Toader, Andrada Tomoiagă, Ecaterina şi Ştefan Răileanu.

    RADOR
    Foto: Pixabay

  • Vești triste de la Vatican: papa emerit este grav bolnav

    A fost unul dintre cei mai ascultați oameni ai planetei, ca suveran pontif, la Vatican. Acum, este foarte grav bolnav. 

  • Mănăstirea „Sântul Prooroc Ilie" – Topliţa

    Aşezată într-o splendidă grădină, Mănăstirea din Topliţa a cunoscut, de la începuturile ei şi până în zilele noastre o amplă şi permamentă dezvoltare. 

  • Mormântul Fecioarei Maria, la Efes?

    Am cunoscut un om care nu știa despre Efes decât că ar fi o marcă de bere. Trăia într-un cartier bucureștean, de unde vedea lumea prin caleidoscopul halbei. Mi-a trebuit ceva timp să-l abat puțin pe calea credinței și când am crezut că e pregătit s-o asculte, i-am spus o poveste despre Maica Domnului.

  • Umbra lui Dante, la Athos

    Există, la Muntele Athos, nu departe de Schitul românesc Prodromu, o cărare printre jnepeni ce duce la o sută de scări săpte în stâncă, de-a lungul multor ani, prin strădania fraților întru credința ortodoxă (între ei, fericitul în adormire și vrednic de pomenire, Arsenie Boca).