-

Bărăganul și poveștile comorilor sale blestemate

România, ca multe alte locuri din lume, ascunde locuri pline de mister, purtătoare de legende care dăinuie peste ani și ani.

Una dintre cele mai tainice legende aparține Bărăganului. Mulți cred că Bărăganul este doar o câmpie nesfârșită, unde iarna “mușcă” viscolul, iar vara soarele arde ucigător. Însă, foarte puțini oameni cunosc suita de mistere care învăluie oceanul de câmpie dintre Marea Neagră, Carpați și Dunăre, un tarâm evocat deseori de Panait Istrati și Fănuș Neagu.

Cea mai veche legendă din Bărăgan datează de pe vremea invaziei turce, iar grozăviile s-ar fi petrecut între Călărași și Lehliu, în comuna Dor Mărunt, celebră nu demult pentru frumoșii armăsari care alcătuiau cea mai mare herghelie de cai de rasă din Bărăgan.

Conform legendelor locale, aici se află îngropate numeroase comori păzite de blesteme crunte, străjuite de flăcări fantastice, de un albastru nelumesc ce dansează în puterea nopții pe necuprinsul câmpurilor. Locurile sunt secrete, iar duhurile care le protejează se transformă, spune povestea, în flăcări albastre care "dansează" uneori deasupra câmpurilor. Cine ajunge la ele nu scapă de blesteme. Poveștile de sute de ani, care s-au ţesut în jurul averilor impresionante, i-au cutremurat pe oameni. Blestemul banilor a fost însă mai puternic decât dorinţa de înavuţire.

Celebru în acest sens este locul denumit La Movila, unde, înainte de Revoluția din 1989, un sătean a descoperit, în timp ce ara, un ulcior plin cu bani de aur. Fire mărinimoasă, localnicul i-a împărțit frățește cu ceilalți săteni. Nu a durat mult până când despre această ispravă a aflat și Miliția, care a confiscat țăranilor toate monedele găsite.

Foarte aproape de Movila se află un alt loc încărcat de mister. Este vorba despre Pădurea Călugărească, unde se spune că nu bate niciodată vântul, iar liniştea ce cuprinde pădurea este de-a dreptul asurzitoare.

Legenda acestei păduri se trage din vremea războaielor cu turcii. Locul este plin de mister, iar sufletele care nu şi-au găsit liniştea sute de ani bântuie şi acum printre copaci. Pe vremuri era un schit de călugări care au fost însă ucişi de turci. Ultimul călugăr ucis de armata turcească a aruncat asupra lor un blestem greu. La ieşire din Pădurea Călugărească sunt foarte multe cruci, despre care legenda locului spune că stau de pază pentru ca spiritele păgânilor să nu poată ieşi din pădure.

O altă poveste asociată cu localitatea Dor Mărunt, despre care se mai vorbeşte şi astăzi s-a petrecut la Biserica Nouă. Se spune ca o comoară a fost găsită aici, la rădăcina unui nuc. Pintecan, un bărbat din sat, ar fi găsit ulciorul cu bani din aur, care i-a schimbat întreaga viaţa. Se pare că averea ar fi fost îngropată de turcii care i-au ucis pe călugării din pădurea Călugăreasca. Deşi ar fi avut un vis în care i se cerea să ridice o biserică, ţăranul nu a dat importanţă.

A început să cheltuie averea, şi-a cumpărat oi şi a devenit unul dintre cei mai înstăriţi oameni din zonă. Nici nu-i trecea prin cap că blestemul comorii îl va urmări îndeaproape. Prima nenorocire l-a lăsat fără grai. Cel mai de preţ lucru, copilul pe care îl avea, a fost găsit mort în pătuţ.

Nici de această dată, visul nu i-a dat pace. Localnicii spun că i s-a cerut, din nou, să ridice o biserică pe locul unde a descoperit comoara. După ce şi-a înmormântat fiul, Pintecan a construit biserica, despre care se spune că este actualul lăcaş de cult din Dor Mărunt. În noaptea nenorocirii, din nou a auzit o voce, spunând că dacă nu face biserica, alte rele şi mai mari vor veni peste el. Atunci s-a dus şi a tăiat nucii şi a făcut biserica. Pictura el a comandat-o şi a vrut să fie asa: cu copilul lui spânzurat. Apoi și-a trăit restul vieții la Bucureşti, iar când a murit l-au adus şi l-au îngropat în podeaua bisericii, în criptă. În biserica există şi astăzi o frescă în care sunt pictaţi un bărbat şi o femeie, dar şi copilul lor spânzurat.

 

Articole înrudite