-

Misterele tăinuite de zidurile Mănăstirii Curtea de Argeş

“Pe Argeş în gios, / Pe un mal frumos, / Negru-Vodă trece / Cu tovarăşi zece: / Nouă meşteri mari, / Calfe şi zidari / Şi Manoli – zece, / Care-i şi întrece…” (Meșterul Manole)

Mănăstirea Curtea de Argeş, o bijuterie arhitecturală cu care ne mândrim, poartă cu sine această baladă ce evocă impresionanta legendă a Meşterului Manole, dar şi o serie de adevăruri istorice mai puţin cunoscute.

Construcţia măreţului edificiu a început în 1514, din dorinţa lui Neagoe Basarab de a zămisli aici un lăcaş de o frumuseţe fără seamăn. Iar contribuţia legendarului meşter Manole la ridicarea construcţiei nu este doar un mit.

“În tinereţe, Neagoe Basarab a fost la studii în Italia şi la Constantinopol. La Constantinopol, sultanul Baiazid al II-lea îi încredinţează administrarea construcţiei unei moschei, sarcină de care el s-a achitat strălucit. Constructorul-şef al moscheii este Manoli din Niaesia, care apare, astfel, alăturat de Neagoe Basarab. Se pare că Manoli era armean, astfel explicându-se anumite elemente de arhitectură armeană şi georgiană din construcţia Mănăstirii”, explică Ştefan Dumitrache, directorul Muzeului Curtea de Argeş.

La ridicarea lăcaşului de cult s-a folosit, pe lângă calcar de Albeşti, şi marmură adusă tocmai din arhipeleagul grecesc. Iar aceasta nu a fost tocmai o treabă uşoară, mai cu seamă că insulele se aflau sub control otoman, iar sultanul interzicea folosirea marmurei în biserici, tocmai pentru a nu permite lăcaşelor creştine să se se ridice la nivelul moscheelor.“Neagoe i-a scris sultanului Selim să-i aprobe importul de marmură, minţindu-l cu privire la destinaţia marmurei. Angrenat în campanile antiisiite şi antimameluce din Orient, sultanul a aprobat importul, deşi a aflat destinaţia reală a marmurei greceşti”, mai spune directorul Ştefan Dumitrache.

Grigore G. Tocilescu, mare istoric, arheolog, epigrafist şi folclorist român a identificat un lucru tainic, greu de explicat şi de acceptat legat de construcţia edificiului şi anume faptul că pe cărămida cheii de boltă a fost scris cu caractere osmane, numele lui Allah (Grigore G. Tocilescu- Biserica Episcopală a Mănăstirii Curtea de Argeş restaurată în zilele M.S. Regelui Carol I şi sfinţită din nou în ziua de 12 septembrie 1886). “Din nefericire, nu avem imagini cu această cărămidă şi, mai ales, nu ştim ce s-a întâmplat cu ea după reconstruire” spune Ştefan Dumitrache.

În luna decembrie a anului 1610, în timpul ocupaţiei principelui transilvan Gabriel Bathory, mănăstirea a fost de-a dreptul devalizată.
“În cele aproximativ două luni de ocupare a oraşului, mănăstirea şi bisericile au fost cumplet jefuite, acoperişul mănăstirii fiind topit pentru necesităţile oştirii, ceea ce a dus la degradarea monumentului” mai spune profesorul Dumitrache. Edificiul a fost refăcut ulterior de Matei Basarab şi Şerban Cantacuzino.

Înaintea celebrei fântâni din apropierea mănăstirii, lângă sfântul lăcaş susura un izvor care astăzi nu mai este şi despre care prea puţină lume ştie. “Izvorul lui Manole, aflat iniţial în curtea Mânăstrii, a secat, însă din iniţiativa învăţatului episcop al Argeşului, P.S.Iosif, se construieşte, peste drum de Mănăstire, o nouă fântână, cunoscută azi sub numele de Fântâna lui Manole” explică Ştefan Dumitrache.

În apropierea mănăstirii, spre răsărit, avea să se construiască, din ordinul lui Carol I, o frumoasă Reşedinţa Regală, ridicată dintr-o cărămidă specială. În curtea Mănăstirii Argeşului a existat un paraclis – singurul edificiu ridicat de domnitorii fanarioţi în Curtea de Argeş – care avea o pictură deosebit de valoroasă. Din păcate, acesta a fost demolat de Lecomte de Nouy, pentru a face loc parcului destinat familiei regale. “În parcul creat au fost plantate specii rare, găsindu-se şi azi un arbore-lalea (Liliondendron tulipifera). Până acum trei ani, aici putea fi admirat şi un arbore de tisa (Taxus baccaata), tăiat, din păcate, deşi este monument al naturii”, aminteşte directorul Muzeului Curtea de Argeş.

Cu tainele ascunse în firide şi zugraveli, în catapeteasmă şi în cripte, mănăstirea Curtea de Argeş, este şi astăzi legată de familia regală. Aici îşi dorm somnul de veci capetele încoronate ale Casei Regale a României.