Lacul care nu îngheață niciodată și alungă depresia!

Se poate pleca din Steierdorf pe traseul ce trece pe la Sasca Română până la Ochiul Beiului, iar din Sasca Română se poate ajunge la lac pe un traseu de doi kilometri și jumătate până la Podul Beiului, de aici urmănd un traseu de încă 7-8 kilometri, aflam de la Viorel Grosu, corespondent Radio Antena Satelor.

Situat la o altitudine de 310 m, într­un „crater”, Ochiul Beiului are o adâncime de aproximativ 3.6 m și un diametru total de 15 m.

Apa, de o culoare verde-albastră, nu îngheață nici măcar iarna, datorită izvorului care alimentează lacul în permanență cu apă. Aici își găsesc adăpostul numeroase păsări, iar pe fundul lacului se pot vedea cu ușurință păstrăvi.

Imaginea lacului este una de basm. Apa limpede dă impresia unui mini-ocean static, iar vegetația din jur completează tabloul natural de poveste.

La baza formării acestui lac inedit stau câteva legende pe care cei din împrejurimi le păstrează cu sfințenie pentru cei curioși care le calcă pragul. Una din legende spune că o fată frumoasă de prin aceste locuri ar fi fost răpită și necinstită de un tânăr turc.

Fata a reușit însă să scape din mâinile tânărului și și-a luat zilele. De amărăciune turcul ar fi plâns atât de mult încât lacrimile sale s-au prefăcut într-un lac.

Așa s-ar fi născut Ochiul Beiului.O altă legendă spune că aceste locuri au fost sub stăpânirea unui pașă aspru care avea un băiat de o frumusețe rară, cu ochi albaștri pătrunzători.

Băiatul mergea des la vânătoare prin împrejurimi și într-o zi a zărit-o pe fiica unui păstor valah, de care s-ar fi îndrăgostit. Acest lucru nu a fost pe placul tatălui său, acesta dând poruncă ca fata să fie ucisă. Când tânărul a aflat de fapta tatălui său, a plâns la căpătâiul fetei, însă în zadar.

Băiatul a ales să-și ia viața, iar ca urmare a jertfei sale, din lacrimile și suferința sa ar fi luat naștere Ochiul Beiului, cu apa albastră precum ochii băiatului.

Citește și Sfatul medicului, cu privire la tratamentul celor mai grave boli