-

„Meteora României“- miracole ale creştinătăţii

Undeva în judeţul Argeş, pe o stâncă înaltă situată la 881 de metri altitudine se înalţă semeaţă cea mai aspră sihăstrie românească - Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă.

Aceasta este supranumită "Meteora Romaniei".

Schitul este un loc de poveste, un rai de pământ românesc despre care scriitorul Petre Ispirescu spunea: „În acest loc te simţi mai aproape de Dumnezeu. Un fel de teamă neînţeleasă ţi se strecoară în inimă; rămâi uimit de atâta mărire şi parcă eşti pe altă lume.”

Drumul până la mănăstire este considerat "Golgota românilor" pentru că este unul extrem de anevoios, la care nu se poate înhăma oricine. De la şoseaua principală se poate ajunge la Cetăţuia Negru-Vodă pe o potecă îngustă şi abruptă, în aproximativ o oră. Alimentele, materialele şi apa se transportă până aici cu un funicular.

Ctitorul mănăstirii din sihăstrie, aflată la 22 de kilometri distanţă de Câmpulung-Muscel nu se cunoaşte cu certitudine. Se presupune că acesta ar fi fost voievodul Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I. Acesta apare în al treilea strat de frescă în naos. Tradiţia locală susţine că primul ctitor ar fi fost Negru Vodă. Biserica din peşteră, atribuită lui Negru Vodă a fost construită în secolul al XIII-lea, odată cu cetatea Câmpulung-Muscel, prima capitală a Ţării Româneşti.

Dincolo de mărirea şi frumuseţea sa nemărginită, Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă ascunde câteva miracole ale creştinătăţii.

În 1996, pe când se afla în mijlocul credincioşilor adunaţi la slujbă, Icoana cu chipul Maicii Domnului a început să lăcrimeze. De atunci, mii de pelerini vin în fiecare an aici şi se roagă la icoană.

Pe cel mai înalt colţ de stâncă de pe vârful Cetăţuia este o cruce, supranumită „crucea dorinţelor”. Aici s-a rugat Negru-Vodă să scape de năvălitori. Aceeaşi legendă spune că celui care ajunge aici şi se roagă îi vor fi îndeplinite trei dorinţe. Dar aceste dorinţe trebuie chibzuite cu grijă.

Pe cărarea de piatră ce coboară de la cruce se văd nişte urme de picior săpate în piatră. Aceste urme misterioase, spune legenda, ar fi ale lui Negru-Vodă şi ale soţiei sale. Rugându-se să scape de urgia tătarilor, domnitorul ar fi cerut un semn că rugăciunea i-a fost auzită. Pe când coborau de pe vârful pe care s-au rugat, stânca s-a topit sub paşii lor, semn că rugile le-au fost îndeplinite.

La Cetăţuia nu este nicio sursă de apă. Totuşi, în Sfântul Altar, în fiecare an picură un fir de apă în perioada cuprinsă între Izvorul Tămăduirii şi Adormirea Maicii Domnului. Drumul ce duce spre mănăstire, unul extrem de dificil şi abrupt, este considerat Golgota românilor.

Foto: Schitul Negru Vodă