-

Racoviță, primul român în Antarctica

Scris de

Epopeea descoperirii și cercetării Antarcticii are mai bine de cinci sute de ani și începe cu expedițiile lui Magellan în }ara de Foc și cu John Davis, navigatorul care pune, prima dată, piciorul, în 1821, pe cel mai sudic continent.

Cu un an înainte, însă, americanul Nathaniel Palmer, descoperea, pentru țara sa, Antarctica într-o norocoasă zi de 17 noiembrie. Este, ce coincidență!, aceeași zi (dar alt an) în care, la Cluj-Napoca (în 1947), se stingea din viață cel mai mare explorator român, părintele biospeologiei, Emil Racoviță.

Moldovean prin naștere, membru al Societății Zoologice din Franța la numai 25 de ani, director al unor stațiuni de cercetare și laboratoare franceze, apoi, profesor universitar și președinte al Academiei Române, el a rămas în conștiința celor mai mulți semeni prin expediția din Antarctica.

|n 1887-1889, Emil Racoviță a fost membru component al echipei științifice care a urcat la bordul balenierei “Belgica”, cu scopul de a efectua un studiu asupra balenelor și pinguinilor. Din echipa de 19 membri condusă de locotenentul Adrien de Gerlache mai făceau parte, pe lângă belgieni, norvegianul Roald Amundsen, ca ofițer secund, medicul și antropologul american, Frederick Cook, meteorologul polonez, Antoine Dobrowolski și geologul și oceanologul, Henryk Arctowski. Expediția a plecat din Anvers, la 10 august 1897. Momentul îmbarcării a fost emoționant. “Pe chei, scrie Racoviță în «Memorii», eram mișcat de durerea sărmanilor mei părinți. Dacă nu i-aș fi avut pe ei, aș fi plecat la drum tot atât de liniștit ca într-o călătorie de plăcere”.

Belgica”a fost prima expediție care a avut un caracter exclusiv științific și care a petrecut o iarnă intreagă (1898) în mijlocul banchizei australe. Emil Racoviță avea în grijă laboratorul fotografic cu imagini pe plăci de sticlă, comandat special pentru expediție la atelierele cunoscutului Antoine Lumiere, părintele cinematografului. Acest lucru l-a ajutat să sistematizeze mai ușor observațiile care au alcătuit, ulterior, corpusul celor 60 volume publicate - contribuție ştiințifică mai mare decât a tuturor expedițiilor antarctice anterioare luate la un loc. De asemenea, colecțiile strânse de Emil Racoviță în expediție însumează circa 1.200 de piese zoologice și 400 de piese botanice. Expediția a înscris, totodată, pe harta încă incompletă a Antarcticii, o strâmtoare și mai multe insule, una dintre ele numită de Racoviță “Insula Cobălcescu”.

Biografii consemnează optimismul pe care românul îl insufla membrilor echipei, felul său de a face, în stil românesc, haz de necaz, desenând caricaturi în cele mai neașteptate momente. Aceste trăsături l-au făcut pe Amundsen, viitorul cuceritor al Polului Sud, să spună despre Racoviță: “A fost un tovarăș neprețuit de plăcut și un explorator plin de îndemnuri”.

Unul dintre discipolii savantului român, profesorul și speologul Iosif Viehmann, povestește o serie de întâmplări din timpul expediției, relatate de Racoviță sau de apropiații lui. Bunăoară, când membrii echipajului s-au confruntat cu maladia scorbutului, Racoviță a avut ideea să substituie conservele de carne, cu carne de focă. “Vasul era blocat în gheață de 12 luni. Oamenii întelegeau că sfârșitul lor e după ușă. S-au scris de acolo 33 de scrisori ale echipajului, în care și-au luat rămas bun de la cei dragi: «Mamă, tată, aveți grijă de copii!». Proviziile de carne se terminaseră, cartofi mai erau puțini, nu mai aveau apă, topeau gheața și turnau ceva prafuri franțuzești ca să scoată un fel de apă minerală... Adrien de Gerlache nu tolera carnea de focaă, iar bucătarul, respectând comanda căpitanului nu gătea nici măcar pinguini, de aici rezultând lipsa de vitamina C. Amundsen și cu Racoviță îl mituiesc» însă pe bucătar cu țigări și ceva coniac din porțiile proprii, iar bucătarul le pregătește niște grătare din carne de focă, cu mujdei de usturoi și cartofi prăjiți – rețetă moldovenească. Așa, n-au mai făcut scorbut!”.

Mai mult de 100 de ani au trecut de la expediția Belgica, dar lumea de azi continuă să descopere, pe continentul alb, zone neumblate, stabilind noi și diferite recorduri. Urmașii români ai lui Racoviță au, în Antarctica, o stație de cercetare, prima și singura, de altfel, donată de guvernul Australiei. Baza poartă numele primului explorator care a cercetat Antarctica de Est, Phillip Law, şi a lui Emil Racoviță. Distanța de la ea până la Bucureşti, în linie dreaptă, este de 13.352 km. Baza nu are personal permanent, ci este folosită de echipele româneşti şi australiene pe durata expedițiilor.

Cel mai recent și mai mediatizat eveniment legat de Antarctica este, însă expediția în scop de caritate la care participă Prințul Harry al Marii Britanii. Traseul, în zona polului Sud, are o lungime de 320 km și va fi parcurs în condiții de temperatură extremă.

Un text de Simona Lazăr și Valentin Țigău

Foto: Pixabay