-

Eminescu și Marea - temă de studiu pentru artiștii români

Eminescu şi Marea... Iată o temă de studiu pentru artiştii plastici din România şi din Basarabia de Sud.  La Odessa, l-am întâlnit exact acum un deceniu  pe graficianul Valeriu Garea. 

A venit la întâlnire cu un pachet de ziare sub braţ, în paginile cărora am citit, împreună, amintiri din timpul administraţiei româneşti a Odessei, anii 1941-1944. Pe atunci, şcoala lui Valeriu Garea se chema Academia de Arte Frumoase. O colecţie particulară de fotografii din timpul războiului ne-o înfăţişează, împreună cu numele a numeroşi pictori, români şi ruşi, care i-au sporit gloria. Evident că ne gândim la cum s-ar putea face ca aceste fotografii să fie, în primul rând studiate şi apoi aduse într-o expoziţie retro la Bucureşti, Constanţa sau Galaţi. Discutăm toate aceste lucruri cu Valeriu Garea, dar şi cu consulul general al României la Odessa, dna Cerasela Nicolaş, cu consulul  Marin Şegău şi viceconsulul Aurelian Rugină, căutând să înţelegem ce se poate face pentru o mai bună cunoaştere a trecutului şi a prezentului românităţii din regiunea Odessa, unde trăiesc şi azi peste 130.000 de etnici români...

"Impresia oamenilor simpli care au apucat administraţia românească la Odessa e pozitivă", ne spune Valeriu Garea, artistul-pedagog. "Eu, de la bunica soţiei mele, care era odessită get-beget, am auzit cuvinte forte frumoase la adresa românilor. Românii, se spunea, erau mai presus de nivelul germanilor. În timpul de faţă, o dată cu această criză economică din Ucraina, începem chiar să ne gândim cu mai multă insistenţă la România, în speranţa că am putea să colaborăm avantajos pe linie culturală."

LA LIMANUL NISTRULUI
Un subiect drag nouă revine în orice dialog despre Odessa: Eminescu. Marele poet a stat în capitala sudului ucrainean aproape două luni, încercând să-şi îndrepte sănătatea la Băile Kuialnik, în limanul Nistrului. În Odessa, făcea vizite doctorului Iakimowich şi "se conversa", în germană, cu fiica acestuia, Rozalia, pentru că pe atunci în oraş "nu se auzea decât vorbă rusească", cum spune într-o scrisoare poetul însuşi. E drept că şi azi lucrurile stau la fel.

Dar Eminescu are şi acum căutare în această metropolă cu peste un milion de locuitori. Dacă poliţia a încetat să mai caute bustul poetului, furat în urmă cu 10 ani din faţa Institutului Pedagogic, graficianul Valeriu Garea, împreună cu studenţii săi, continuă să-i desluşească ipostazele în talouri cărora le-ar sta bine într-o expoziţie. "Am făcut", ne spune el, "ilustraţii pentru o carte bilingvă cu poeziile lui Eminescu, pentru că ediţia sovietică s-a epuizat, ca şi cea dedicată lui Coşbuc. Încerc să mişc ceva, dar e foarte greu. La Odessa, în afară de jurnalistul şi literatul Vadim Bacinschi, nu mai există entuziaşti pentru aşa ceva. Puţinii români care au mai rămas n-au chef să intre într-o ONG pe criterii etnice şi culturale sau preferă să adere la Asociaţia Moldovenilor (ca popor moldovean, cu limbă moldovenească ş.a.), care se bucură de interesul şi protecţia autorităţilor regionale, pornite să ne risipească, pentru a ne putea stăpâni".

"Eminescu şi Marea" ar putea fi un bun pretext pentru o expoziţie comună, cu lucrări ale artiştilor plastici din Odessa şi Constanţa, expoziţie care să poată fi vernisată în ambele oraşe de pe litoralul Mării Negre... "Sau am putea să ne adunăm, artişti din România şi Ucraina, timp de o săptămână, la Kuialnik, acolo unde s-a tratat Eminescu, şi să pictăm împreună, inspiraţi de acel loc şi de poeziile lui...", propune Valeriu Garea. "Sigur, pot fi făcute multe lucruri, dar cine să le înceapă? Eu, ca mulţi alţii, aştept să ne întindă mâna cineva. Până atunci, continuu să-l caut pe Eminescu, în grafica mea şi în amintirile Odessei, care-i mai păstrează urmele paşilor. Mai ales că, zilnic, trec prin faţa casei doctorului Iakimowich, care e la 100 de metri de şcoala mea de pictură..."

Un text de Simona Lazăr